cerşind nemuriri trecătoare
mi-eşti copacul crescut
în ocean
pe crengile tale
am sufletul altoit
înot în cer
solitar
mă-nec cu pământ
de pe Lună
răvaşe în sticle
arunc la-ntâmplare
caut piatra filozofală
îmi urlu plămânii
şi plâng desuet
dar noaptea
iubito
sub frunzele tale
adorm şi visez
că exist
Adaugă un comentariu
va multumesc
Iubirea - rațiunea de a fi! Frumos!
mă-nec cu pământ sol, nisip, praf, pietre etc.
de pe Lună
Încântare!
da Coza
va multumesc foarte tare!
O poezie foarte frumoasă, felicitări!
Poezia de dragoste, în registrul ei te regăsești cel mai bine. Și, tocmai, temele poemelor tale sunt toate diferite, fără a fi agasante, din contră pot fi preludii ale intențiilor și ale simțurilor.
Frumos, încântător!
Sofy
foarte frumos!
Prea frumos... parfum de poezie!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE