Hai să uităm de nopțile cu glezna frântă
ce ne-au șchiopătat un timp în palmă.
Să ascultăm culorile înlănțuindu-se într-un poem
însetat de infinituri ascunse în fire de nisip.
Să rătăcim sub cerul acesta indecis.
Privește-l:
Uneori se dezbracă de raze sparte de coșul lumii,
pierdute în labirinturi transparente.
Alteori își așează curcubeul pe umeri
și-și mână convoiul ploilor spre un alt fel de ținuturi.
Să fim două mări îndrăgostite,
să sculptăm din valuri portative albastre
pe care să înlănțuim în joacă
notele acestei dimineți ce sună a cântec.
Deasupra noastră, lumina să-și răsfire degetele,
să lase să se prelingă franjurii soarelui
peste umerii mei dezgoliți,
acoperiți doar de buzele tale.
Liniștea să deschidă ferestre
către veșnicia din noi.
Hai să uităm că sunt umbre pe cer.
Să strângem provizii de timp
pentru un alt fel de mâine.
Adaugă un comentariu
Am citit cu drag. Felicitări, dragă Laura!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE