Licitația destinului

[Pop Dorina]

               Licitația destinului

 

Împletind cu migală covorul vieții, înduri:

Amăgiri,

Împliniri,

Coborâri și urcușuri,

Dar conchizi că-s dezordonate

Trăirile vieții, apărute instantaneu, întortocheate.

 

Mă-ntreb, tacit: „Există un destin?”

Corabia vieții, uneori se-nclină. Cât chin

E încă din izvorul vieții, de la rădăcină;

Destinul ne poartă pașii prin întuneric și lumină.

 

Nesiguranță, mister, incertitudini

Apar,

Dispar.

Tresari

Neștiind exact ce-ai de făcut.

Nu ezita, fii demn, nimic nu e de pierdut.

 

Destinul e ca o floare ce-o porți la butonieră.

Mireasma sa o simți, plăcut sau nu, în orice eră.

Dacă se ofilește, o suferință a-nmugurit,

De o arunci, ființa ta s-a prăpădit.

 

Destinul e o carte poleită-n aur.

Parcurge-o, în taină, ca pe-un tezaur.

N-o răsfoi cu repezeală, plictisit,

Căci viața te va pedepsi însutit.

 

De fugi de el, destinului nu-i pasă.

Griji și nevoi îți lasă în casă,

Te părăsește enervat și spontan

Fugind cu fericirea-ți an de an.

 

Spuma destinului ai vrea s-o înmagazinezi

În ființa ta plăpândă. Cu ochii umezi

Cerșești: sinceritate, cinste, onestitate.

Destinul zvelt, semeț aleargă mai departe.

 

În pragul disperării, te gândești

Ce poți să faci, cum să-l recucerești?

Dezorientat, crezi c-ai găsit o soluție unică:

Anihilarea destinului prin licitație publică!

 

Dar nu te-ntrebi în apogeul nebuniei tale

Oferta de destin îți va lăsa buzunarele goale?

Nu-ți pasă, căci lumea-ți va cădea la picioare.

Destinul, câștigat la licitație, apare ca o boare...

 

Îți vei clădi din nisip, o-ntreagă împărăție.

O savurezi satisfăcut, te bucuri de-a ta bogăție,

Dar valul vieții te va inunda într-un târziu.

Nisipul, spulberat de vânt și ape, dispărea-va-n pustiu.

 

Fugi să contești acea licitație câștigată.

O garanție ai cere, dar cui? Speranța ta-i brodată

Cu o pânză de păianjen îmbibată în venin...

Deci nu uita: „Nicicând nu poți să schimbi un destin!”

[Ion Lazăr da Coza]

Multum in parvo!

da Coza

[Pop Dorina]

Doamnă Sofy,

Nu pot schimba nimic la poezia postată - „Licitația destinului”, deoarece a apărut pe suport de hârtie în placheta de debut: „Chemarea cuvântului” (2003).

Pe viitor voi încerca să țin cont de „neajunsurile poetice” menționate.

Cu stimă,

Dorina

[Sofia Sincă]

Vorbind în versuri. Textul începe cu o concluzie și continuă fără nici o formă... poetică, dacă ai dorit să fie poezie. În afară acestora sunt multe neajunsuri poetice, de tot felul. Nu le voi enumera.

Versificație simplă, simplistă.

Sofy

Licitația destinului

 

Împletind cu migală covorul vieții, înduri:

Amăgiri,

Împliniri,

Coborâri și urcușuri,

Dar conchizi că-s dezordonate

Trăirile vieții, apărute instantaneu, întortocheate.

 

Mă-ntreb, tacit: „Există un destin?”

Corabia vieții, uneori se-nclină. Cât chin

E încă din izvorul vieții, de la rădăcină;

Destinul ne poartă pașii prin întuneric și lumină.

 

Nesiguranță, mister, incertitudini

Apar,

Dispar.

Tresari

Neștiind exact ce-ai de făcut.

Nu ezita, fii demn, nimic nu e de pierdut.

 

Destinul e ca o floare ce-o porți la butonieră.

Mireasma sa o simți, plăcut sau nu, în orice eră.

Dacă se ofilește, o suferință a-nmugurit,

De o arunci, ființa ta s-a prăpădit.

 

Destinul e o carte poleită-n aur.

Parcurge-o, în taină, ca pe-un tezaur.

N-o răsfoi cu repezeală, plictisit,

Căci viața te va pedepsi însutit.

 

De fugi de el, destinului nu-i pasă.

Griji și nevoi îți lasă în casă,

Te părăsește enervat și spontan

Fugind cu fericirea-ți an de an.

 

Spuma destinului ai vrea s-o înmagazinezi

În ființa ta plăpândă. Cu ochii umezi

Cerșești: sinceritate, cinste, onestitate.

Destinul zvelt, semeț aleargă mai departe.

 

În pragul disperării, te gândești

Ce poți să faci, cum să-l recucerești?

Dezorientat, crezi c-ai găsit o soluție unică:

Anihilarea destinului prin licitație publică!

 

Dar nu te-ntrebi în apogeul nebuniei tale

Oferta de destin îți va lăsa buzunarele goale?

Nu-ți pasă, căci lumea-ți va cădea la picioare.

Destinul, câștigat la licitație, apare ca o boare...

 

Îți vei clădi din nisip, o-ntreagă împărăție.

O savurezi satisfăcut, te bucuri de-a ta bogăție,

Dar valul vieții te va inunda într-un târziu.

Nisipul, spulberat de vânt și ape, dispărea-va-n pustiu.

 

Fugi să contești acea licitație câștigată.

O garanție ai cere, dar cui? Speranța ta-i brodată

Cu o pânză de păianjen îmbibată în venin...

Deci nu uita: „Nicicând nu poți să schimbi un destin!”

Am pus poezia aici, poate mai schimbi câte ceva și să nu fiu contrazisă.