La margini de lume

[Corneliu Neagu]

Iluzii de-o clipă se nasc și dispar

în vagi amintiri venite deodată

cu vrajă adusă de gândul hoinar

în focul ce încă mocnește pe vatră.

Din flacăra tunsă se scurg pe tavan

mistere ascunse în dansuri astrale,

ajunse târziu dintr-un mitic vulcan

prin hornuri făcute din patru cavale.

 

Prin ele zăresc un tărâm îngropat            

la margini de lume aproape uitată,

în colb de tăcere, cu gust de păcat,

rămasă pe brâuri de timp atârnată.

Din conul de umbră eu încă ascult     

această tăcere căzută-n uitare

cu dorul rebel îngropat mai demult

sub piatra ostilă, din alte hotare.

 

Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor

o, patrie mumă, lăsată în urmă,

e numai un loc pentru cei care mor

când visuri și doruri în taină se curmă.

Mă-ntreb câteodată: ce faci pentru noi? –

ce crudă devine aceată-ntrebare,

când văd că ajungem doar simpli eroi

de triste cancanuri citite-n ziare.

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Valeria pentru trecere și mesaj! Gând bun din partea mea!

[Valeria Merca]

O zbatere lăuntrică pentru vremurile pe care le trăiim, într-un poem bine condus.
Cu plăcerea lecturii.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, cu gând bun, Chris!

[Chris]

frumos...

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Monica Pester, gând ales din partea autorului!

[Monica Pester]

Parcurs cu deosebită încântare !  Strofa a doua te marchează . . .