jurnal de supraviețuire

[Mihaela Popa]

tare s-a mai schimbat vremea și într-un timp atât de scurt

se vând mănuși chirurgicale și oameni măști la supra

preț de o viață mi se face frig

te rog să mă-nvelești cu o virgulă

în starea asta ca un punct în harta sufletelor noastre

aștep cu nerăbdare mamă să te văd

în vară sau la toamnă poate vom tăcea strâns îmbrățișate

și ne vom șterge fără teamă eu o lacrimă de-a ta

tu o lacrimă de-a mea

și toate lacrimile lumii le-aș șterge chiar acum dacă-aș putea

[Sofia Sincă]

Descrii haosul din suflet și din jur, în stilul tău caracteristic. Aici elegiac, prelungeşti senzaţia de apăsare, chiar dacă folosești metafore criptate în sensul trecerii timpului pustiit. 

vom tace- vom tăcea.

Am citit și am apreciat,

Sofi

[Chris]

frumos Mihaela, foarte frumos!

[gina zaharia]

Poezia ta șterge lacrimile lumii cu lumină. Să nu ne pierdem speranța că vom reveni pe drumul nostru drag. 

Te îmbrățișez, Mihaela!