ivoriu, atentat la orbire

[Adrian Mondea]

spune un orb: "încă văd lucruri, cuvinte rătăcite în păduri de făclii

țipătul moderat al tăcerii frunzelor de nufăr înainte de moarte
liniştea relațională a turnurilor de fildeş
scăldate de un țărm interzis
şi de proxima lor... realitate

oamenii nu mai știu să se bucure de cerul promis
de frumos, de ludic, de spiritul culorilor vii
stranii şi neidentificate

poftiți la festin!
sunt un mare fan omonim al măştilor fără chip
ondulate, cu urme adecvate de triplu salt mortal
fără plasă, cabrate
o singură formă de poezie posibilă
într-un mediu urban clandestin, neînțeleasă
prea văruită în albul sublim peste tenul pătat de pistrui
al vertebrelor de fundal, ca un văl de mireasă

luați, mâncați!
totul se poate juca pe furate
am să revin de-o mie de ori
cu aceeaşi tuşă de alb şi-un destin
chiar dacă mâine
vei purta rochia ta preferată cu maci argintii
păpuşa de cârpă înnodată, vechi sindrofii 
impresia falsă că după război
misticii orbi vor umple cu gloanțe de plumb
păduri şi făclii, țipătul tăcut al frunzelor vii
şi culoarea lor... parfumată"

îl vedeam din profil
în spatele celui mai apropiat paravan
o figură de stil, o idilică formă carnivoră
de umbră şi fulger

avea surâsul plăpând, fericit
străpuns de un roşu tițian şi un înger

[Valeria Merca]

Un poem care nu poate fi trecut cu vederea!:)

Aceeasi admirație!

[Corina Militaru]

Admirabil! :)

[Mihaela Popa]

semn de admirație

[Ion Lazăr da Coza]

roșu țițian? poate că roșu tițian (Tițian - ilustru pictor italian, primul dintre coloriști și capul școlii venețiene, 1477-1576).

Originalitate a subiectului. Remarcabilă expunere.

da Coza

[Pop Dorina]

Superb!

[Sofia Sincă]

Un poem dens cu mesaj aidoma. O boală a omenirii, ca un sindrom, aceea de a deveni sau a ne preface orbi, de a vedea totul plat, alb, chiar dacă sufletul tânjește după ivoriu.

Poem serios, tonic, înțesat de metafore profunde cu sensuri multiple, fiorul liric țâșnește din ele..
Paradis poetic. Felicitări!

Sofy