Iubire de Doamnă (parodie după „Ploi de toamnă” de Ungureanu)

[Ionel Mony Constantin]

Ploi de toamnă                                                                                     Iubire de  Doamnă

Distinsă doamnă azi te preţuiesc                                                        O, doamna mea, ca semn că te iubesc,
cu-ntreg alaiul ploilor ce vin,                                                              în cinstea ta o cupă  vreau să -nchin
în toamna unde pomii ruginesc                                                         chiar dac-am început să ruginesc
pe umeri gârboviţi de pelerin.                                                             iar  pe picioare abia de mă mai ţin

Se-aude nechezat prin depărtare                                                       Sciatica mă doare foarte tare
trec herghelii cu frunza pe grumaz,                                                   şi cu Carmol fac frecţii pe grumaz,
iar coama lor pierdută-n înserare                                                      dar încă îmi doresc cu disperare
îţi despleteşte vara din obraz.                                                             să te sărut frenetic pe obraz

Te văd zâmbind în zi de toamnă                                                           Tu îmi răspunzi distinsă, ca o doamnă,
nimic nu-i mai presus decât să ştii,                                                    Azi toate s-au schimbat să ştii
că-n viaţa mea stimată doamnă                                                           doar vezi că am intrat déjà în toamnă
singurătatea poartă rochii ruginii.                                                     nu mai e vreme de zburdălnicii

Rămâi în fiecare seară lângă mine                                                       Rămâi în astă seară lângă mine.
să-ntinerim în vechi fotografii,                                                             Întineriţi ca-n vechi fotografii
tăcerea ta mereu îmi aparţine                                                               să simt cum corpul tău îmi aparţine
când ploile de toamnă sunt târzii.                                                        şi să-ncercăm să facem iar copii.

[Ion Lazăr da Coza]

Citit cu drag. Să râd?... Să plâng?...

Prețuire.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Autorul  aduce modestele sale mulţumiri tuturor lectorilor săi

[gina zaharia]

ploi și iubiri de toamnă, plăcut versificate!

[Valeria Merca]

Semn de incantator popas!

[Corina Militaru]

Perfect! Am citit cu deosebită plăcere.

Sfârșitul m-a amuzat teribil :))

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Rămâi în astă seară lângă mine.

Întineriţi ca-n vechi fotografii

să simt cum corpul tău îmi aparţine

şi să-ncercăm să facem iar copii.

Asta-i tare, tare!

[Sofia Sincă]

Fermecătoare parodie! Plăcută, melancolică și apăsată, deși se vrea umoristică. Cele două deziderate se împletesc armonizate.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy