insomnie

[Vasilisia Lazăr]

noaptea când dormi

te privesc pe ascuns

am ocazia să-ți văd sufletul 
cu ochiul liber

să-l simt ca pe o amprentă greu de îndepărtat

de pe orice suprafață

 

degetele mâinii cu care

mi-am cunoscut corpul întâia oară

străbat harta trupului tău

cu toate călătoriile pe care mi le-ai promis

doar tu îmi cunoști destinația

 

nimic nu mă face să mă simt mai tânără

precum lucrurile interzise

 

adorm cu gândul că

dragostea ta e cel mai frumos loc

în care aș fi putut ajunge

cu credința că n-am trăit până acum

decât pentru a te întâlni

 

și mâine e o zi îți șoptesc

voi fi tot aici

[petrut dan]

Tu și Însemnele! Și mâine veți fi tot aici!) Minunat poem, senzorial în prima strofă unde poți să privești sufletul „cu ochiul liber”, puternică imagine, având în vedere că sufletul este energie și deci mai greu accesibil, dar ce nu face dragostea să se întâmple sau, invers, uite ce „paranormalități”) poate conferi atunci când își pune mintea cu vreunul/vreuna dintre noi, apoi „amprenta greu de îndepărtat” foarte poetică și sugestivă această sintagmă deosebit de vizuală; se știe că trebuie să te porți foarte atent cu ele, pentru că foarte ușor se pot pierde sau amesteca cu altele, un poem sensibil și etern feminin, scris cu ușurința pe care doar inspirația autentică și talentul o pot aduce la suprafață, un poem care nu are nevoie de nicio ambiguitate poetică sau cuvinte artificiale ori forțate pentru a se constitui ca într-un aranjament floral ce place, încântă de la prima lectură! O „insomnie” foarte reușită, my lady!)

[Dorina Cracană]

''nimic nu mă face să mă simt mai tânără

precum lucrurile interzise''

Exact! Ce mult mi-a placut!