Inimi ruginii

[Mariana Suciu]

Motto: Ca să atingi vreodată prin gesturi absolutul,
             (zidind sămânța urii sub brazde de amurg)
             ar trebui să-ți sfârteci în răsărit lăuntrul,
             prin muguri de lumină să tinzi spre demiurg.

 Tăișuri de aramă crestează-n timpuri cripte,
 răspântii rup cadențe din șovăielnici pași,
 sub felinare, riduri pe fețe decrepite
 declinul îl răsfață. În ochi bonomi, luntrași

 purced printre nuanțe, ciuntesc melancolia,
 își contopesc plutirea cu freamătul din nori;
 tovărășii de picuri ce-nfrâng nimicnicia
 și curg, fără zăgazuri, din temnițe-n vâltori.

 Puhoiul straniu poartă prin câmpuri nude, coase,
 prin amalgam de frunze, crengi rupte și morți vii;
 dureri concrete-n pragul naturii somptuoase
 se-opresc și cer ofrandă. Doar inimi... ruginii.

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc mult, d-na Ana Cîmpeanu, pentru prezența și comentariul de pe această pagină.
Stimă și prețuire,

[Mariana Suciu]

 Mulțumesc și eu, d-na Sofia. Pentru că sunteți, și nu ați uitat cum să fiți. Mereu...
 Cu stimă și prețuire,
 Mariana

[Sofia Sincă]

Cascade ale toamnei revărsate în poezie, proiecții cosmice și telurice își desfășoară misterul melancolic. Totul îndreptat spre sensibilitatea inimii.

Mulțumesc pentru frumos, Mariana!

Sofy

Te aștept la concurs!