Indignatul

[Ion Lazăr da Coza]

eu v-am tot

vorbit

de Moțăilă dar

de fapt erau doi

doi veri frumoși

însă ca niște monozigoți semănau

lumea la deal ei

odgoneni

la vale

lumea prin zăvoi

ei zoriți pe grohotiș

dar și când aveau ambiție

aveau

la o placă

de vinil se mai adunau

în nopți de iarnă lungi

fete băieți

însurăței

moșnegei

căuta și Dunitrașcu să șuguiască

(era cam ghirtoc săracuțu’

la minte)

cu Mirica Șucului fată

parșivă

parcă avea același pol

așa mi-l respingea asta

eu nu i-aș da

interveni soața lui Moțăilă

cu picioru’ lu’ Dunitrașcu

pe-al meu

în doi trei ani

l-am dat pi brazdî

bă frate

soro

străine

prietene

și voi critici literari scântei scoteau

măselele lui Moțăilă

tu eți dițteaptă fa

cî eți de-a lu’ Poamăcrudă

lață-lață

lață-lață

adțundțem noi acață…

cu toate

că l-au rugau nepoții

de-o iertare

a doua zi indignatul

răspundea în locul

soției că de ce

poartă ea lăsat adânc pe ochi tulpanul

– E dițteaptă că-i de-a lu’ Poamăcrudă

Țî nu vrea acu’ iarna ț-o coacă țoarili

…Țoarili mamii ei!

         odgonean = priponit cu un odgon

         a șugui = a glumi

         ghirtoc = prună a cărei dezvoltare a fost oprită de parazitul Exoascus pruni.

                   din ciclul: La Ghizunie

[Gabriela Grădinariu]

Îmi place teribil stilul tău aluziv, faptul că ai încredere în diţteptăţiunea noastră. Preţuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, sper că n-am intrat chiar atât de bine în pielea personajului încât soția să umble cu tulpanul tras adânc pe ochi. :))

[Ion Lazăr da Coza]

Ana, poeziile mele sunt dițtepte, dar am și cititori pe măsură.

Mulțumiri!

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, mulțumesc de îndemn! Poate l-or auzi câți mai mulți.

[Nădejde Angelina]

"

– E dițteaptă că-i de-a lu’ Poamăcrudă

Țî nu vrea acu’ iarna ț-o coacă țoarili

…Țoarili mamii ei!"

Mi-a plăcut!

[Chris]

Hai că o făcuşi bre Moţăilă. Am zâmbit. Citit cu deosebită plăcere :))

[Sofia Sincă]

Sper că Moţăilă nu i-a cârpit câteva nevestii... de umblă cu tulpanul adânc tras pi ochi... Că-mi schimb impresia despre el.

Dar nu şi despre prozo-poemele tale pe care le aştept ca pe un balsam. Valoarea lor constă în descrierea  aproape ludică în aparenţă unui episod, al fiecăruia în parte cu atenţia cuvenită şi cu partea lirică cuvenită, constituit cu personajele familiare nouă.

Apreciere deosebită!

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Cât de adevărate sunt personajele tale, Ion! Nimic fals, nimic forțat, totul atât de natural!

Mi-e tare drag Moțăilă ăsta al tău, de fapt, ambii Moțăilă. Sunt delicioși. :)))

Felicitări!

[Mihaela Roxana Boboc]

Am râs cu poftă. Mi-a plăcut că ai reușit să întri în pielea personajului. Felicitări!

[Ana Ardeleanu]

E o poezie diţteaptă că-i de-a lu da Coza . Uluitor, fermecător...