Manciparea

[Ion Lazăr da Coza]

a lu’ Ghiștină

începuse în Brașov

școala profesională

din scrisorile din urmă

tac-so-și dădu

seama că băietul i se schimbase mult

mult de tot

în loc de

dragi părinți

cu Salutare stimați înaintași

începea „epistolia” și-o-ncheia

cu Servus nu știa cine-i Servus ăsta

și-o fi tocmit al nume se-negura el

blidărind ori pe-afară necăjind

de ce-i fusese frică

n-a scăpat Ghiștină

din țarcu’ oilor

l-a zărit venind înzăpezit

în vacanță pe fiu-su

cu păcat recunoștea că s-a bucurat

de vreme rea că ce-ar fi spus

la călcătura-i de mireasă vecinii

da’-i ieși în cale

nu tu sărut mâna

să se aplece s-o sărute

vorbă-n ciorbă

bun-gasit papa

ortodox fiind Ghiștină și prin zonă ioc picior de catolic

de papă nu prea auzise și nici franceză nu știa

batăr bine că recunoaște că io

îi dau mâncare-și zise înghițind în doze mici

aer scăpărat

bă în scurt timp se speriase omu’ –

nu am pef sa ma

deplasez cu tene

la Stana Vepe la depozitul de fanel

să vă tălmăcesc până nu uit

nu am chef să vin cu matale

la Stâna Veche după fân pentru

împuțitele astea de oi (traducere aproximativă

desigur) și câte altele și câte altele

cineva plecat în lume

chiar devenea fiu al satului

cum e la Brașov mă Gheorghiță

întreba cu tandrețe vreun bătrân

Joorj mi zice iar la Breajo este bine

ancotro damelor

întreba el

nazalizând în silabe

de-ntâlnea colege de generală

s-a lăsat vă spun de rușine Ghiștină

și-i povesti pilda aia cu Tiii, afurisită greblă

vai papa

angroazeatoar ma pleacteasesc

snoavelele tale tzaranejti (vorbea și fără

diacritice după cum v-ați dat seama)

zău s-a-nseninat Ghiștină

când l-a dus grăbit

la autobuz

acum

stătea iar în țarcul oilor din prund

în lopată sprijinindu-se

că lățise pârtia

berbecul

cine știe ce i s-o fi năzărit

se opri din mâncat

și-și privi întrebător

pe sub coarnele strașnice ca de muflon

stăpânul

acesta

cercetând umbrit de gene prin jur

(atât îi trebuia lui Ghiștină

să audă vecinii că

și el s-a mancipat)

mi-l întrebă într-un rânjet larg

ce este mai oiule

nu place fanelul

 

nepăsător de felul său berbecul era

însă așa un afront de la Ghiștină-papa n-a

suportat

de trei ori s-a rotit ca o galaxie în loc

și a colapsat  pe-o parte

cu sânge-n nas

 

nu a prins cuțit

       blidări = a umbla prin blide, prin blidar (blidar = dulap cu blide)

                           din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Desigur, ție îți spun fiindcă nu ești mancipată suficient, Nuța. :)

[Nuța Istrate Gangan]

asa, asa, Servus:))
Mie imi spui?:)

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență, maestre!

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, interesant citat. E cumva un apropo? :)

[Valeriu Anghel]

Aprecieri!

[Ion Lazăr da Coza]

Am mai spus-o, Angelina, limba e un sistem viu - trebuie să acceptăm neologismele, dar nu barbarismele!

Servus! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Scumpă Sofia, să-i lăsăm pe lingviști și filologi să se lupte cu armele lor pentru păstrarea cât mai curată a limbii. Noi avem umorul și sarcasmul de partea noastră. E rândul nostru să veghem ca nepoții noștri să nu zică: cutzitișăn, furculișăn, lingurișăn etc.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Augusta, oiul nu a știut de glumă. El chiar a crezut că Ghiștină-papa s-a mancipat, de aceea a... colapsat. Dar Ghiștină-papa e român-verde!...

[Nădejde Angelina]

Atât de actual! Azi au schimbat doar accentul şi mai strecoară şi cuvinte în italiană.

Servus!

[Ion Lazăr da Coza]

Ana, prin acel citat, ai evidențiat corect disonanța dintre arhaic și nou din lumea în care trăim...

 Drag.