Viscolul s-a lovit de pleoapele mele
o lacrimă sângera dor de tine
ningea pe străzi un alb de primăvară
friguroasă
doar sufletul se-ncălzea în mâinile tale
în rest frigul îngheţase timpul
mutam fiecare picior într-o cadenţă
necunoscută în doi
privirile noastre prinse-n colivia
unei oglinzi aburite
mi-am strâns cuvintele şi-am plecat
la capătul iernii
când voi ajunge am să te-anunţ
printr-o stea căzătoare
şi ca să mă găseşti las între mine şi tine
frumuseţea dintr-un alt anotimp
în care fluturii zboară perechi !
Adaugă un comentariu
rece > înghețată pentru a evita cacofonia, sugerez.
Felicitări.
da Coza
Superb! Poezia are mai multă muzicalitate decât ar fi avut cu vers clasic. Romantism de mare clasă, trăire la fel.
Admiraţie deosebită, Sofy!
Superb!
"mi-am strâns cuvintele şi-am plecat
la capătul iernii" - un sfârşit pentru un nou început!... Reverenţă! Drag, Gerra
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE