In memoriam, la 5 ani de la plecarea soțului meu, scriitorul Ion Lazăr da Coza, creatorul acestui spațiu de cultură

[Vasilisia Lazăr]

În memoria soțului meu, scriitorul Ion Lazãr da Coza, la 5 ani de la plecarea în nemurire. (15 febr. 2020 - 15 febr. 2025)

.

.

Chemare

 

Iubitul meu de dincolo de vară,

te-aștept să vii, să colindăm pădurea,

e timpul bun, n-a mai plouat afară,

un veac trecu de când te-ai dus aiurea.

 

Plecat-ai ca un semn de întrebare,

de-atunci copaci mi se usucă-n suflet,

s-a bătucit țărâna sub picioare,

de-atâta zbucium, de atâta umblet.

 

Te caut după urma din cuvinte,

în rădăcini te caut, și-n poeme,

în amintiri și-n vorba care minte...

și nu te aflu, poate că-i devreme,

 

chiar dacă mi te-arăți ca o părere

și-adânc, tăios, te răsucești în rană,

iar dorul te desface în durere...

Pierdutul meu, ce am avut mi-i hrană,

 

dar mă apasă-n tâmple înserarea,

stau umbrele, peste pereți, să-mi cadă...

Tu, dragul meu, scurtează depărtarea

și lasă-te iubirii mele pradă!

.

.

A se asculta și melodia.

[Ada Nemescu]

Emoționant dincolo de cuvinte! 

[Monica Pester]

Durerea când se va stinge, vă rămâne tatuată în miezul celulelor, ca un artefact de preț care, în timp, ca diamantul, îți va modula amintirea în fețe poate chiar neștiute. Iubirea are puteri uriașe . . . 

[gabriel cristea]

Absolut devastator acest poem, aceste acorduri de ghitară!... Offf!!!