în hohot să ardă

[gina zaharia]

am înflorit de multe ori în roșu

știu precis

când eram mugur vorbeam în diverse culori

apoi am decis că reverul tău e focul

dansul meu e întregul

siguranța noastră e frânghia deasupra oceanului

și un apostrof care ne urmărește mișcările

ca nu cumva să ștergem vreun puls

 

de câte ori am plimbat crângurile pe dealul tău

aveam impresia că cineva a sculptat veșnicia la minut

cu verde-intens am umplut hotarele

veneau negustori să împrumute un gram

din rotația aceea completă a inimilor

i-am gonit cum să-mi citească în palmă

când mâna mea e la tine

 

de dincolo de orizonturi un vraci

își șterge tălpile de praf

ne salută

știe el ceva poate se pregătește să cineze cu noi

sigur îl vei așeza înspre fântâni hai să-i furăm meșteșugul

poate uită să mă dojenească pentru gândul meu șchiop

într-o rimă târzie

citește:

 

suntem scântei rătăcite de vânt

în două zidiri diferite,

uneori facem scut pe pământ

s-aprindem norocul, iubite.

 

lângă noi stă iarba cosită,

apa-vie-n izvor ne desparte,

și arșița triumfă-n ispită,

și dorul se zbate de moarte…

 

în rouă mă-mbraci pentru tine

de luni până-n holde-cascadă,

și-nvăț  avatarul de rime

în hohot degrabă să ardă.

 

acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde.

între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii…

[gina zaharia]

Am rugat un magician să mă ajute să (re)conturez  o zare, Gabi. Nu știu dacă e cea reală, știu doar că nu a zis nu!:) Mulțumesc!

[Gabriela Grădinariu]

 De câte ori te citesc mă gândesc la un spectacol de Andrei Șerban în care spiritul novator transpare în fiecare secvență...Frumoase faze ale avatarului tău literar! Prețuire!