îmbată-mă femeie...

[bolache alexandru]

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

lasă-mi sărutul amintire

varsă veninul în potire

din care șarpele să bea

apoi să plece pe pustie

cuprins de ură și mândrie

că el e doar o amăgire 

în simpla mea nemărginire 

mai dă-mi să rod apoi un os

voi fi cobaiul credincios 

aruncă vrăjile pe mine

fă-mă să uit să-ți spun străine 

tu porți în piept un mărăcine 

apoi când vei zări-n călcâie

urme de buze și mânie 

din fericitele cunune

purtate-n șoaptele divine

și-al mângâierilor sublime

un trubadur cu plecăciune 

ce-ți șterge lacrima ce vine

voi fi duhovnic de suspine 

ce rost ar mai avea apoi

să mă îmbeți cu jurăminte 

ca un călugăr fără minte

ce pleacă singur la război 

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

furată din cămara sfântă

din care-am vrut să facem nuntă

un el si-o ea și o poveste

cu sânziene și neveste

cu zburători și cu luceferi 

cu muribunzi aproape teferi

purtând în suflet răni adânci 

de când se-îndrăgosteau de stânci 

îmbată-mă femeie

doar cu dulceața ta 

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru semnul lăsat domnilor Valeriu Anghel și Ioan Stoian. De asemenea mulțumesc frumos doamnă Vasilisia!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariul amplu dragă doamnă Maria! Da! Femeia cu tot ce înseamnă ea pentru omenire!

[chindea maria elena]

Femeia, veșnicul motiv de război și pace, esență a lutului și-a misterului vieții, pianină a astrelor pe care bărbatul o acordează cu inima lui, blestem și binecuvântare ce vibrează esența vieții în mii de nuanțe, urzeala pe care Tatăl a țesut covorul magic al vieții! Fabuloase imperativele rugilor tale, Alexandru! Am savurat!