hoții de cai

[Dinca Valerian]

oricâtă roadă ar îndoi crengile

merii nu se scutură până în ziua lui sânpetru

altfel ogoarele cad sub grindină și vijelie

femeile nici nu au îngăduința să le guste

dacă vor să fie sănătoase și cu trupul drept

în răzoare se calcă ceapa și usturoiul

iar mierea din faguri se încearcă pentru prima dată 

în glodenii noștri

timpul nu ajunge niciodată la sfârșit

se topește în nume și întâmplări

ca și cum lanțul

care unește de la un capăt la altul

toate ceasurile

leagănă ciutura fântânii

în cumpăna unei oglinzi căutând spre pământ

oamenii nu se uită unii pe alțîi

oricâtă viață îi rostogolește în umbre

cei din neamul lui cucu sunt de-ai pământului

recunoscuți în glodeni de pe vremea 

când  cerul era deschis pentru cumințenia tuturor

iar sfântul petru

om că toți oamenii

biciuia licuricii carul mare 

printre umbrele nopții

oprind câteodată la înțelepciunea unei vorbe de duh

într-un amurg destrămat din lâna oilor

moșii cucilor de pe atunci

s-au obrăznicit fugind în adâncul pădurii cu caii

sfântul alerga după ei plin de furie

neștiindu-i prefăcuți în șoimi

iar ei amutindu-și cântecul de teamă să nu fie auziți

se ferau din cale

așa se face că în valea glodenilor

cucii își fac de cap toată primavara

iar la ziua lui sânpetru le piere glasul

să nu ia cineva urma cailor furați

însă cum trece iarna

se pun pe șotii cu și mai mare curaj

de-o fi să mănânc pămât

de blagoveștenie tot cânt

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru timpul si atentia acordate.

[Mihaela Popa]

tare plăcut

m-a fascinat:

"timpul nu ajunge niciodată la sfârșit

se topește în nume și întâmplări

ca și cum lanțul

care unește de la un capăt la altul

toate ceasurile

leagănă ciutura fântânii

în cumpăna unei oglinzi căutând spre pământ"

[Dinca Valerian]

@ Munteanu Manuela Asta este, daca asa trebuie, trebuie ...

[Manuela Munteanu]

Nume predestinat focului.

[Dinca Valerian]

@Munteanu Manuela N-ar putea sa lipseasca. O tinea nea Nicolae Ciuperca, doua case mai la deal

[Manuela Munteanu]

:) Înțeleaptă decizie. Cu atât mai mult cu cât versurile dumneavoastră sunt adevărate foale. :)

[Dinca Valerian]

@ Munteanu Manuela  Am senzatia ca mi-ati citit jurnalul de lucru. Da, va veni un timp si pentru potcovarie, e in plan. Deocamdata caldura asta ma tine pe loc, dar va trece pana la urma. Multumesc pentru atentia si aprecierea acordate.

[Manuela Munteanu]

Am citit și recitit, deși eram de-acum familiarizată cu glodenii dumneavoastră, cu merele, cu ciuturile, azi cu oile și caii, dar mai ales cu moșii cucilor. :) Se destramă și se țes lăicere vechi, se deapănă lână abia toarsă pe un mosor al timpului, aruncat spre viitor, pentru a fi din nou țesută la iarnă și/sau după ce trece iarna, când mănânci pământ, că beciul s-a golit. Despre fierărie nu ați spus încă nimic, dar este timp. Și e mult de zis... despre potcoave și caiele, despre baterea fierului cât este cald... Interesantă e lumea cuvântului! Mai ales când autorul este omniprezent, omipotent și omniscient. Am citit cu o așa mare plăcere! Și cu râs, izvorât din cea mai pură veselie și încântare. Aveți și întregul meu respect!