gralul

[nicolae vaduva]

 

ce-or fi băut,

cu gralul,

templierii?...

lichior de trandafir

subtropical,

vin aromat,

ca buzele-nvierii,

ori distilatul clinchet

de crotal?...

la câte cine-n

taină,

vesperale,

l-or fi umplut,

sub severe porunci,

cu mult râvnite

băuturi regale?...

și oare unde

l-au ascuns de-atunci?...

 

ferecați în cruci,

sub focul verii,

vin la zidul plângerii,

pe rând,

cu palmele căușe

templierii

beau cu ele lacrimi

apoi

le ascund.

[Nikol MerBreM]

Tare frumoasă e ultima strofă!

Drag,

Nikol

[Adina Speranta]

Domnule Nicolae, am citit cu întârziere răspunsul dumneavoastră. Am remarcat jocul de cuvinte pe care îl faceți deseori, îl apreciez, îmi place. 

Am citit și explicația Gral-ului versus Graal. Eu înțeleg această explicație până la punctul în care ați folosit termenul de gral asociat cu templierii. Fiecare autor e stăpân pe scrierea sa. 

Acel  Hmm...al meu care v-a  întristat era cauzat de palmele căușe.

Îl înghit, dacă v-a necăjit, răutăciosul :) 

Cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Finalul e un nonsens. 

da Coza

[Valeria Merca]

Imaginativ, subtil, scânteietor. De restul nu mai zic. :)

Am citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place mult cum scrieți. Poeziile d-stră sclipesc. Totuși nu sunt de acord cu nerespectarea prozodiei într-o poezie clasică. Puteți scrie în vers alb, în vers clasic, de ce să chinuiți ritmul într-o poezie clasică?... Ori de câte ori găseam o șchiopătură, credeam că așa v-a ieșit, dar nu am bănuit că nu puneți preț pe asta. :(
Să nu vă supărați pe mine, vă apreciez mai mult decât vă imaginați, dar abordarea aceasta e greșită.

[Mihaela Suciu]

Sub un soare arzător, duminica trecută, oameni dragi își ferecau tatăl în mormânt. Eu - tristă pentru oamenii aceeia maturi și bucuroasă de ceea ce am, pe tata alături...

Nu putem fi insensibili la cuvinte, oameni... dar să ne bucurăm de ceea ce avem și să alegem ceea ce ne priește, înseamnă să ne facem viața, un pic mai frumoasă!

Melodia ce-o trimit - un amalgam: tata, Bolero și poetul dansând pasional cu muza:

https://www.youtube.com/watch?v=H7HPteEOndA

Sper... Să sper?

[Sofia Sincă]

Mie îmi place teribil cum scrii. Vesel, ludic, ironic... Ca și cum n-ai lua nimic în serios, nici chiar viața, ca și cum ai vrea să-i tragi chiulul. În ceea ce privește prozodia... Academicienește trebuie să fie perfectă, pe bună dreptate. Însă, sunt și abateri intenționate, așa cum sunt la tine. Tu nu iei nimic în serios, dar totuși, este un stil. Eu nu sunt pentru poezie de tip formă de cozonac, dar atunci când citesc o poezie serioasă clasică mă deranjează șchiopătarea din ritm sau rima nepotrivită. Cântă mai bine una cu prozodie bună. Am citit discuția ta despre prozodie, nu am comentat din motivele de mai sus. Sunt, însă, poeți care execută prozodia 100%, mesaj și metaforă selectă și nu sunt de condamnat, poezia lor fiind la înălțime.

În ceea ce privește graalul sau gralul sunt multe, multe teorii și mulți care și l-au asumat. Însă nimeni nu l-a văzut și nici nu știu exact ce reprezintă. Etiopienii spun că este de fapt, chivotul legilor și se află pe teritoriu lor. Uite tu spui că pentru spanioli e o piatră de Calcedonia.

Poezia de mai sus este o delectare, așa cum sunt toate ale tale.

Am citit cu multă plăcere, ca de fiecare dată,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Mie-mi plac jocurile! pun mintea la lucru și ar trebui să fie doar pentru destindere... Eu mă destind cu orice poezie Văduva. Vă aștept cu o nouă creație! Cu admirație, vă fac și comentariile...  Hai, c-o glumă:

Ieri noapte mergeam pe o străduță întunecată și, deodată, îmi taie calea un hoț și spune:
-Banii sau viața?!
-Sunt căsătorită, idiotule!!! Care bani, care viață?! 
Ne-am îmbrățișat și am plâns împreună... a fost emoționant!

[nicolae vaduva]

Textul în italiană din comentariul meu de mai jos este din wikipedia și am uitat să-l pun între ghilimele.

[nicolae vaduva]

Doamna Mihaela,

undeva într-o catedrală din Valencia am văzut o cupă din piatră de calcedonie  despre care ni s-a spus că ar fi Sfântul Graal. Tot atunci am aflat că pietrei de calcedonia i se mai spune și Gral, cuvânt din germană, dar întâlnit și în română desemnând o piatră medievală miraculoasă. Cine îmi citește textele a observat că fac din titlurile lor un joc de imaginație, uneori o șaradă, alteori invenții personale legate de conținutul textului. Este ușor de urmărit pe blogul meu pornind de la „po the” și până la „cam ibal”că multe din titluri vor să spună mai mult decât sensul lor ortografic. A face „hmm” ca după o ciorbă acră este dreptul fiecăruia dintre cei care gustă, fără să știe de unde vine gustul: de la oțet, de la lămâie sau de la fermenții butirici ai ingredientele expirate. Eu știu precis ce a vrut să spună doamna Adina. Vă mulțumesc!

Cu respect,

nicolae