Golul vieţii

[Stanescu Valentin]

 

Secunda ceasului din turn îngână paşii mei din drum.

Tăcerea veştedului câmp toarce fuior pe înnoptat

iar firul plin de amintiri se-ncurcă-n clăile de fum

ce par stafii ieşind din horn, de vânt aduse dinspre sat.

 

Mă-nchid în mine şi ignor noi umbre care îmi apar

inundând a mea retină, îmi descânt fără cuvinte

şi-mi strâng haina mai aproape, chiar de pare în zadar.

Unde-i frumuseţea zilei ce se stinse mai-nainte?

 

Lin alunec înspre noapte, nu-s nici stele să m-asculte,

pe sub tălpi frunza trosneşte şi-o-nconjoară mucegaiul,

frigul ca un nor coboară, umed umple goluri multe,

mă cuprinde nemişcarea, dau să ţip mi-a pierit graiul.

 

Bezna-n jur scursă-n durere ca o iederă mă prinde.

Stau să judec ce se-ntâmplă când m-aşez pe-o piatră rece

vrând s-adorm în rătăcire, fără apă şi merinde,

măsurând tot golul vieţii care dur prin mine trece...

 

[Stanescu Valentin]

aDa, am recitat în şoaptă poezia, când toate în jur pluteau în tăcere, şi zâmbet şi durere, apoi mi-am zis că trebuie să dau un plin Golului vieţii şi să aduc aici alte gânduri din perioada în care măsuram tot vidul vieţii...

 

Amurg

 

Din ziua de azi, amurgul cum trece!

E-atâta cădere în gândul ce-l laşi,

măruntă e clipa ca burniţa rece,

se miră auzul, tăcere-ntre paşi.

 

Am şi uitat ce-aveam de gând să-ţi spun,

de dincolo de slabele cuvinte,

banale silabe din care mă compun

şi care mă-mbrâncesc-napoi şi-nainte.

 

O altă noapte, un alt raport de-acum:

balanţa se-nclină de bine şi de vină

să reînvăţ nocturn viaţa, să ştiu cum

să o deschid din nou în zorii de lumină.

 

Mulţumesc pentru poezia fantastică a lui Frederic Chopin!

[Ada Nemescu]

Ce poem!

O secundă a fost de-ajuns să șterg un comentariu simțit, scris la cald, dar pierdut... voi încerca să reproduc cumva...

Versurile au un contorsionism poetic desăvârșit! Admir metafore care ansamblează  un poem de o straneitate fermecătoare! Simt angoasele autorului! Întâmplător sau nu, am citit versurile ascultând o muzică preferată, piesa Mysterious forest compusă de Frederic Chopin. Cred că voi reveni să recitesc poezia care umple goluri și trezește fiori latenți. ...aDa, voi reveni

https://www.youtube.com/watch?v=L1F3sHklg9k

[Stanescu Valentin]

Tudor,

îţi mulţumesc de replică

realistă şi-acceptată

ce e gol ca golul trece

rămâne s-o facem lată

tristeţea frenetică...

[Tudor Cicu]

Golul vieții nu se umple

Ce-ai pierdut, pierdut e-n veci

Și încărunțit la tâmple

Bătrânețea ți-o petreci...

Doar cu gânduri o reumple.

[Stanescu Valentin]

spre a umple „Golul vieţii”

           le acord cu bunătate

                    celor ce-mi citesc poemul

                              drept la reciprocitate...