Geneza (Erezie. A câta?)

[Ion Lazăr da Coza]

 

Ai despărţit

lumină de-ntuneric

şi-ai văzut că nu-i bine – a apărut penumbra,

dar ai tăcut mâlc. Oricum

n-aveai cui te plânge,

n-avea cin’ te critica şi-n faţa cui,

histrionic,

să te flagelezi.

Ai despărţit

apele de pământ

şi-ai văzut că nu-i bine – din apă şi pământ

se face tina.

Iar ai tăcut mâlc.

Ai făcut stele,

ai făcut gheaţa pierdutelor comete…

 

Mai târziu

– sâmbăta, înspre amiaz’ –

ai contopit

suflarea ta cu lutul meu

şi-atunci…

şi atunci

de ce-mi ocărăşti crepusculul, mocirla, spuza?...

[Rădița Răpeanu]

Creatorule, azi esti mai presus de toate, esti Luminã! 

[Ion Lazăr da Coza]

Maestre J' Arrive!, ca întotdeauna, mă onorați.

Prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Cam sucit comentariul tău, Mihaela, dar mi-e tare drag. :)

[Taci(tu)!]

     Astăzi, am terminat de citit o carte: Nebunia de a gândi cu mintea ta. Autor: Gabriel Liiceanu.

În finalul cărţii, autorul citează un pasaj dintr-un alt mare gânditor român: Alexandru Dragomir. El, pasajul, se încheie cu următoarea frază: Dar ce periculos şi dificil e să iei în serios încercarea de a afla ce e cu tine. 

Un final superb, racordat la conţinutul lucrării amintite şi, negreşit, la tema aflată în dezbaterea poeziei de faţă.

Felicitări, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, D-zeu putea să-și îmbunătățească prototipul, nu să-l alunge din rai și de șapte mii de ani să-l privească doar cu țâfnă... :)

[Ion Lazăr da Coza]

Drag popasul tău, Gina.

[Mihaela Suciu]

Am citit și nu tac mâlc, e o erezie cu tâlc!

[Ion Lazăr da Coza]

Mi-a mers la suflet citatul din Cioran și completează minunat mesajul poeziei.

Mulțumesc, Valeria!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Sofia! Exacte nuanțele evidențiate de tine. 

[Chris]

din greşeală în greşeală până la urmă a apărut şi ceva bun; dar de ce mă supăr pe propria creaţie, când aş putea sta acolo sus, să o contemplu.

răzvrătire poetică, lucrurile sunt aşa cum sunt şi oricum n-avem ce face, poate doar să mai scriem câte o poezie din când în când :))