Geneză

[Dinca Valerian]

Nici umbră, nici lumină, deloc pământ. O apă

jur împrejur de gânduri ghimpate de sudoare.

Înstrăinat din cioburi, nisipul încă doare

în scoici. Prelung, se ține o respirare șchioapă

de poala unor fumuri întinse ca o cocă

prin tumbele nelimpezi. Largi ceruri de răscruce

zvâcnesc spre adevăruri. Din piatră, lutul duce

ființa răsucită în roata univocă,

precum altarul cere. Doar negura timidă

mai curge, de nestrânsă, prin degete. Bătrână,

se coace întrebarea în pumnul de țărână:

E focul sau pământul, cel viu în cărămidă?

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr Va multumesc pentru comentariu si apreciere

[Vasilisia Lazăr]

O poezie care te supune la meditație. Am citit-o de câteva ori și tot nu e de ajuns. 

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Valeria Merca]

O poezie de factură filozofică frumos concepută. 

Cu plăcerea lecturii.

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Ba lipsesc virgule, ba-s prea multe. Uite, ca te ascult si mai scot din ele. Multumesc pentru apreciere si timpul acordat

[Sofia Sincă]

Geneza plină de artă printr-o proecţie galactică, foarte interesant construită. Planeta Pământ înscriindu-se în univers. Metaforele, potrivit alese, descriu o forţă supremă ce reprezintă magia cadrului cosmic în spaţiu şi timp. Apoi va veni viața...

De data aceasta mă voi lega puțin de virgule și anume în ultim a strofă.

Doar negura, timidă,/mai curge, de nestrânsă, prin degete. Dacă citești conform punctuației se pierde lirismul. Se mai poate scoate din ele.

Însă este o poezie bună cu mare valoare literară.

Sofi

[Dinca Valerian]

@gabriel  Versul nu-mi pare schiop, dar ”se-agață” vs ”se ține” este o sugestie buna. multumesc

[gabriel cristea]

,, Prelung se-agață suflarea cea mai șchioapă'' - pentru-a gâdila plăcut urechea și-a nu fi versul șchiop.