fortifiant

au andocat la orizont

sonete sprijinite-n grinzi

și elegii cu titlul bont

au deraiat printre oglinzi.

extra-plecați din andromeda

se-nfig în piele de rondel

iar țâncii lui buzescu preda

pun cobilița pe gazel...

și eu cu imnul, dintr-o goarnă,

dau la rățuște de bonton

în timp ce mărgelatu toarnă

pe țevi lichior de anason...

e ora când ar bea tărie

și râsul meu de poezie!...

Vizualizări: 125

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Crinu Sorin Leşe pe Decembrie 3, 2018 la 10:52pm: "au andocat la orizont

sonete sprijinite-n grinzi

și elegii cu titlul bont

au deraiat printre oglinzi"

Beton! :)

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 3, 2018 la 12:46am: Pana poetului face mirifice arabescuri.

da Coza

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Decembrie 1, 2018 la 11:46am: ca de obicei, admirație!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 30, 2018 la 10:11am: Cu vitejii olteni prin poezie și amintire.

Versuri tonice, fermecătoare, prin timp, ieri și azi, rafinament liric. Poezia este o metaforă continuă.

Felicitări!

Sofi

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 30, 2018 la 6:51am: Remarcabilă plăsmuire! :)

Cu plăcerea lecturii

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 29, 2018 la 10:02pm: Bun final!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Noiembrie 29, 2018 la 9:48pm: O formă autoironică în prag de centenar când toți participă în felul lor liric la comemorare, asta am înțeles. Fiindcă am pomenit de comemorare, aduc o poezie elogiu care arată și altă formă de exprimare subtilă, plină de emoție:

simplicisima 3

sub pași i-atâta viață

care

nu se relevă dintr-odată;

în fiecare fir de praf

poate o inimă să bată...

îmi intră talpa în mijlocul

cine mai știe cărei lupte...

și câte trupuri s-or afla

de colbul câmpurilor

supte?...

n-aș fi crezut că

risipite

în glod sunt ultime suspine

ce se întorc în iarbă verde

de câte ori vin către tine;

cărările ce mă aduc

le-aud cum gem,

acum,

sub pași

când se adună-acolo sânge

de mulți,

căzuți,

înaintași;

nicio globulă nu e moartă,

calc un pământ însuflețit,

numai iubirea noastră,

parcă,

s-a pus pe tavă

și-a murit...

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Noiembrie 29, 2018 la 5:38pm: Fortifiant râs! Am să mai trec să iau o porție, poate îmi trece răceala/gripa ce-mi dă târcoale.

Mulțumesc!

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Noiembrie 29, 2018 la 1:38pm: Poezia are farmec, autoironie, vervă și expresivitate cu tușe masculine. E pe gustul meu.