fortifiant

[nicolae vaduva]

au andocat la orizont

sonete sprijinite-n grinzi

și elegii cu titlul bont

au deraiat printre oglinzi.

 

extra-plecați din andromeda

se-nfig în piele de rondel

iar țâncii lui buzescu preda

pun cobilița pe gazel...

 

și eu cu imnul, dintr-o goarnă,

dau la rățuște de bonton

în timp ce mărgelatu toarnă

pe țevi lichior de anason...

 

e ora când ar bea tărie

și râsul meu de poezie!...

[Crinu Sorin Leşe]

"au andocat la orizont

sonete sprijinite-n grinzi

și elegii cu titlul bont

au deraiat printre oglinzi"

Beton! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Pana poetului face mirifice arabescuri.

da Coza

[Mihaela Popa]

ca de obicei, admirație!

[Sofia Sincă]

Cu vitejii olteni prin poezie și amintire.

Versuri tonice, fermecătoare, prin timp, ieri și azi, rafinament liric. Poezia este o metaforă continuă.

Felicitări!

Sofi

[Valeria Merca]

Remarcabilă plăsmuire! :)

Cu plăcerea lecturii

[gina zaharia]

Bun final!

[Mihaela Suciu]

O formă autoironică în prag de centenar când toți participă în felul lor liric la comemorare, asta am înțeles. Fiindcă am pomenit de comemorare, aduc o poezie elogiu care arată și altă formă de exprimare subtilă, plină de emoție:

simplicisima 3

sub pași i-atâta viață

care

nu se relevă dintr-odată;

în fiecare fir de praf

poate o inimă să bată...

îmi intră talpa în mijlocul

cine mai știe cărei lupte...

și câte trupuri s-or afla

de colbul câmpurilor

supte?...

n-aș fi crezut că

risipite

în glod sunt ultime suspine

ce se întorc în iarbă verde

de câte ori vin către tine;

 

cărările ce mă aduc

le-aud cum gem,

acum,

sub pași

când se adună-acolo sânge

de mulți,

căzuți,

înaintași;

nicio globulă nu e moartă,

calc un pământ însuflețit,

numai iubirea noastră,

parcă,

s-a pus pe tavă

și-a murit... 

[Mihaela Suciu]

Fortifiant râs! Am să mai trec să  iau o porție, poate îmi trece răceala/gripa ce-mi dă târcoale.

Mulțumesc!