Floarea sărbătorii eterne

[constanta popescu]

Am nins din nou peste șoaptele

pregătite să-ți netezească dimineața.

Te îmbrac în vorbe după ce

te-am reclădit petală cu petală,

pregătită să șlefuiesc și piedestalul

pe care nu l-ai putut urca…

îți era prea sus și se uscase zborul.

Ți-am pregătit cămașa de rouă

când vara  toridă trecuse

pe alt drum neumblat de mine.

Tu îmi sufli peste petalele rănite

ca să-mi vindec floarea

care te tot așteaptă

în crângul cu castani de care nu ai povestit

de cănd am făcut-o floarea sărbătorii eterne.

 

 

[constanta popescu]

mulțumesc pentru sfaturi, dar chiar atâta pot!  Uneori mă bucur că am verb, acțiune...e drept fără topică,

alt fel mi s-ar părea săracă, sărăcită de sentiment, fără vlagă, o înșiruire de cuvinte corect așezate. Și nu sunt arogantă când spun că unele (versuri) sunt chiar bune! Bune! ( față de ce se publică, față de trend...)Da, ar trebui să fiu mai modestă...dar așa simt. 

 

[Chris]

Citit cu plăcere...

[Ion Lazăr da Coza]

Constanța, te rog cu cerul, te rog cu pământul, ca să scapi de tenta de poveste, renunță la unele cuvinte de legătură și umblă un pic la topică!!! Îmbârligă-leeeeeeee, că doar nu scrii procese-verbaleeeeeeeeeee!

Poate nu știi ce-i topica. Iată:

TÓPICĂ ~ci f. 1) Ordine de aranjare a cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. 2) Compartiment al sintaxei sau al stilisticii care se ocupă cu studierea ordinii cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază.

Supărat,

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Singura problemă o am cu titlul care e parte din ultimul vers, un pic prea pompos. În rest e chiar frumos, versuri sensibile.

Subliniez:

Ți-am pregătit cămașa de rouă

când vara  toridă trecuse

pe alt drum neumblat de mine.

[Sofia Sincă]

Povestea unei declaraţii de iubire... dar e poveste. Toate verbele sunt aşezate pentru a indica acţiune. Simţurile, fiorurile - unde sunt!

Sofy