Floare amară

[Grig Salvan]

lumânarea cu lacrimi o stingi
seară de seară...
ce să-ți aduc să nu plângi
floare amară?

jocul meu cu oameni de ceară?
un cântec șoptit din chitară?
să-ți dăruiesc de uitare un ceas?
ori câinele meu de pripas?

paltinul meu aplecat
ca o flamură udă?
din pomul meu fulgerat
piersica crudă?

focul seara pe câmp horă de flori?
pe umeri calde ninsori?
floarea de vișin căzută pe baltă?
statuia neatinsă de daltă?

lumina ochilor frângi
seară de seară
ce să mai fac să nu plângi
floare amară?...

[Grig Salvan]

Multe mulțumiri, Floare Arbore!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Dincă Valerian! Pentru popas, aprecieri, observații și sugestii. Într-adevăr, la o lectură mai atentă semnele de întrebare în exces pot fi deranjante și ar putea fi reduse cel puțin la jumătate prin virgule de enumereare. Cât despre cacofonia semnalată, la o lectuă obișnuită n-am remarcat-o, deși pentru o ureche mai sensibilă poate fi deranjantă. O zi frumoasă!

[Grig Salvan]

Ada, mulțumesc! Poezia-cântec are într-adevăr o anume simetrie prin cele două strofe de început și sfârșit care-i dau aspectul „circular”, iar în cerc se rotesc sugestiile și „ofertele” lirice. Mă bucur dacă lectura a fost o plăcere... O zi plăcută în continuare îți doresc!

[Dinca Valerian]

Multa emotie si sensibilitate. Mi-a placut. As incerca sa mai elimin din semnele de intrebare, parca sunt prea multe si dezavatajeaza textul. As mai pune si virgule, sugerand o enumerare a posibilitatilor. "focul seara pe câmp horă de flori, / pe umeri calde ninsori, / floarea de vișin căzută pe baltă, / statuia neatinsă de daltă?" Si "piersica cruda" ar merita un strop de atentie. Dar sunt numai parerile mele. Oricum insa, o compunere de exceptie, care trebuie apreciata ca atare.

[Ada Nemescu]

Titlul, Floare amară, m-a surprins plăcut, promitea...

Între cele două strofe de început şi final, asemănătoare şi atât de dulci, în ciuda amarului pomenit, o mulţime de întrebări, metafore,  care mai de care mai iscusită! * piersica crudă/flamură udă*, * statuie neatinsă de daltă*, etc.

Am citit şi recitit, cu gustul florii amare pe gene, dar cu mare, mare plăcere, aDa

Titlul, Floare amară, m-a surprins plăcut, promitea...

Între cele două strofe de început şi final, asemănătoare şi atât de dulci, în ciuda amarului pomenit, o mulţime de întrebări, metafore,  care mai de care mai iscusită! * piersica crudă/flamură udă*, * statuie neatinsă de daltă*, etc.

Am citit şi recitit, cu gustul florii amare pe gene, dar cu mare, mare plăcere, aDa