no man's land

[paparuz adrian]

 

 

prin părul tău

 lilieci obosiţi

 adorm noapte de noapte

 împăcaţi cu orbirea lor

cu orbirea lumii

 

rândunele galbene

roşii

mov

 zboară libere în mintea ta

 (cu porţile rupte)

căutându-şi cuib de iarnă

 

 nici nu te priveşti în oglinzi

(le-ai spart pe toate cu furie)

de când în ochii mei

 înţepeniţi de neant

te îngrămădeşti toată

de parcă am putea  încăpea amândoi

în eternitate

 

iubito

iubito îţi strig

sunt deja în luntrea lui Charon

pare un tip vesel

 

întoarce-te în tine

şi iartă-te de mine

 

 

P:S.

fă ceva cu liliecii aceia nebuni

(îţi strică frumosul tău look)

 

pe curând

 

 

 

[paparuz adrian]

va multumesc...tuturor! va cunosc reticenta, domnule da Coza...si o respect! :)

[Angi Cristea]

Eul liric pare a discerne discrepanţa evidentă dintre sine (sunt deja în luntrea lui Charon) şi spiritul feminin, muză şi obiect al iubirii.În acelaşi timp îşi asumă statutul care presupune trecerea sufletului în lumea de dincolo, îndepărtarea lui de realitata concretă, încercând sî protejeze obiectul iubirii.Liliecii ar dimboloya efemeritatea fiinţei iubite care este doar o reflecţie a eului liric.

[Ion Lazăr da Coza]

Din cauza titlului, nu am citit această poezie.

da Coza

[paparuz adrian]

multumesc...titlul...nu stiu...asa am simtit...in romaneste nu prea defineam corect ceea ce voiam cu no man's land...scuze daca deranjeaza...

[Sofia Sincă]

Minunată scrisorică de dragoste, versurile poartă candoare sentimentelor eului liric dar și altruismul acestuia, adică, a iubi atât de mult încât o lași să plece.

Pe un fond vibrant și intens colorat. Însă nu am înțeles de ce titlul în engleză...

Sofy

[bolache alexandru]

O scrisoare frumoasă...

[paparuz adrian]

sarutmana puternic si stangaci...,Any! :)

[Any Tudoran]

Adrian,  uite cum o certi tu si o alinti de frumos, imi place tot mai mult sa te citesc scrii din ce in ce mai frumos un stil de acum consacrat. ma declar cititoare convinsa.

[paparuz adrian]

multumesc...am sa le scot, atunci!

[Ana Cîmpeanu]

Pasaje lirice deghizate în stil epistolar, frumos, lejer şi cu un umor tandru, puse în pagină. O singură observaţie am. Aici chiar nu cred că erau necesare parantezele. Stilul e colocvial, era bine şi direct, fără paranteze . În scrisori nu prea folosim paranteze şi dacă ar trebui lecturat şi nu citit acest text , ele devin o problemă. Mie îmi place stilul acesta lejer, dar  aş putea să spun că tot ceea ce ai scris în paranteză are chiar mai mult miez decât restul iar tu parcă ai vrut să marginalizezi respectivele pasaje, nu să le evidenţiezi. Am citit cu plăcere