Eros de pe-un vraf de nori

[Camelia Ardelean]

M-a vizitat din nou, subit, cu-aceeaşi nonşalanţă,

Un Eros de pe-un vraf de nori, căzut pe-o ambulanţă;

Voia să mă prezinte scurt zeiţei Afrodita,

Ce într-o palmă jar ţinea şi în priviri ispita.

 

M-am învoit cu planul său, care părea să ţină

(În suflet, Ikebana mea ştiam că se dezbină);

Am completat un formular, cu gânduri anodine,

Sperând că va reînflori „Parisul” pentru mine.

 

Dar stânjeneii prevăzuţi s-au prefăcut în paie,

Când diva lent şi-a etalat cosiţa cea bălaie;

Am perceput pe loc, discret, din looku-i de silfidă,

Că şansele-mi la măritat includ mulţimea vidă.

 

Cu o figură de martir întins-am mâna dreaptă

(Simţeam acut că de-ntâlniri şi-amoruri nu sunt aptă);

M-am prins de-un firicel de zid, voind să fiu stabilă,

Şi i-am vărsat instantaneu tot jarul pe textilă...

[Camelia Ardelean]

:-))) Mihaela, nebunatico, dacă vrei să ştii, iniţial am avut "feştilă" în loc de "textilă", dar fiindcă dădea loc de interpretări, am modificat ulterior întregul vers! :-) Dacă ţi-a făcut bine poezia, nu pot decât să mă bucur, e cea mai mare răsplată pentru mine! Să vezi ce bine-ţi face când o scrii! Şi, deoarece "clientul nostru, stăpânul nostru", o să încerc să-ţi satisfac cererea/dorinţa cât mai curând! Dacă scormonesc printre neuroni, sunt sigură că mai gasesc ceva (de genul...)! Dar toate la rândul lor! Mulţumesc de prezenţă şi aprecieri! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

:-))) Valerian, eşti adorabil!!! Mă întreb, oare îţi mai place vreun alt joc, în afară de şah (eventual)? Dar să nu divaghez, aici se discută doar poezia postată, altfel mă pedepseşte domnul da Coza! :-)

Îmi pare rău că nu ţi-e pe plac sintagma cu pricina, mie mi s-a părut foarte potrivită (pentru întregirea “tabloului”)! Nu l-am „trântit“ eu “în ridicol” (pe Eros), a căzut singur (după ce a dat cu ochii de mine, desigur)! Dacă nu e atent pe unde… pluteşte! :-) Asta era şi ideea, să stârnească râsul (cititorului), plânsul fiind mai degrabă al lui, că n-a aterizat tocmai pe moale!

Autoflagelarea (aşa cum bine ai remarcat) e necesară, din când în când (sau chiar mai des de atât): pe lângă faptul că dezvoltă simţul umorului, îţi tăbăceşte “pielea”, astfel încât, atunci când primeşti “biciul” altora, acesta îţi pare o mângâiere! :-) Mă bucur că mi-a reuşit!

PS: Am reparat deja, în manuscris, ruperea de ritm (ce să fac, dacă mi-a sucit Eros minţile?)! :-) Errare humanum est sed perseverare diabolicum! Merci pentru atenţionare! Amitiee,

 

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, simţeam nevoia să mai schimb puţin "macazul"! Mă bucur că aţi fost părtaşă la "joaca" mea, mai ales dacă aceasta v-a şi plăcut! :-) Mulţumesc de popas şi comentariu! Cu drag,

[Valeria Merca]

M-am amuzat, Camelia! E stilul tău... nu te dezminți!

Autoironia e prezentă.

Am lecturat cu interes și plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

Am remarcat autoironia. 

da Coza

[Mihaela Suciu]

Mie ca cititor îmi fac bine astfel de poezii autoironice. E relaxantă! Într-un articol se spunea că e bine să împărțim timpul de 24 ore în trei: 8 ore de muncă, 8 relaxare și 8 odihnă, pentru o viață echilibrată. De râs nu spune nimic, cred că e bine de exersat de câte ori avem ocazia.

Poate vine pompierul să stingă feștila și iată! cum, necum, se-nfiripă și idila. :))

Mulțumesc! Aștept și altele!

[Sofia Sincă]

O versificație ironică,  umoristică la adresa zeului Amo. Idilă a iubirii în amestec cu elemente mitologice, aspirante la sentimente pure... Rezultatul? doar imagini umoristice.

Mi-a plăcut!

Sofi