Erezie de ultima oră

[Costel Zăgan]

Bisturiul meu liric încă mai vibrează în

trupul imaculat al lunii Noaptea sânge

rează pe foaia albă Poezia se naşte tă

când De frică somnambulii trag cerul

peste urechile lor blegi Oare mai are 

cineva curajul să tacă la urechea nopţii

Istovit de frumuseţea lumii îmi continui

gimnastica nocturnă Insomnii de plumb

pentru sufletul meu pierdut Nimic nu mă

mai miră Mâine totul va fi inutil chiar şi

speranţa

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

[Vasilisia Lazăr]

Insomniile de plumb nasc poezie. Frumos!

[Costel Zăgan]

Vă mulţumesc : aveţi dreptate, ambii!

[Sofia Sincă]

Interesant şi simpatic, ca de obicei. Erezii poetice. Ruperea ritmului, incluziv la mijloc de cuvânt şi versurile aşezate bloc, ţin şi grafic ideea apăsată de expresiile poetului.

Magistrală este şi imitaţia lui Ion da Coza. :))

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Păi ce, mâine ne trezim în infern ca să ne fie speranța inutilă? dan

te

da Coza