Firește cuvintele sunt lacrimi ale lucrurilor
Însă tot nu înțeleg cum de se-aude atât de
clar plânsul unui lan de de maci Amurg flo
ral teoria relativității generalizată la întreg
câmpul ne subtilizează brusc atenția Vrem-
nu vrem a doua zi o luăm de la capăt Răsărit
miazăzi apus miazănoapte Roza vânturilor
pe înțelesul îngerilor Din patul nopții soare
le ridică bariera cerului Firește lacrimile sunt
cuvintele lucrurilor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE