Erato

[Ionel Mony Constantin]

ERATO*

Umbrele înserării se insinuează în odaie,
mirosind a parfum de stânjenei.

Ea stă în balansoar
lângă fereasta întredeschisă
şi mă priveşte aplecat,
deasupra foii, la calculator.

A încetat să se mai legene,
acum ţine mâinile pe masă,  mângâind harfa.
La rândul meu, îi privesc primele riduri,
adunate în coada ochilor frumoşi,
şi tastez.
Încercăm să dialogăm în gând
Însă fără succes:
Ai realizat „progrese”, spune,
ţi s-au mărit dioptriile!
E de vină pata galbenă,
O fac eu pe deşteptul!

O fi,  dar văd că nu mai publici nimic
bombăne ea,caustică,
ţi-ai luat laptop să pierzi nopţile
 uitându-te la porno,
  atât.
Muză, muză, o dojenesc zâmbind în tăcere
ai uitat că pe atunci eram tineri
şi mi le ţineai tu ocupate,
aveai nişte idei... mamă, mamă...

De când ai îmbătrânit
ai început să bei şi te-ai muiat,
nu-ţi mai funcţionează organul creaţiei,

Îmi ciocăneşte uşurel fruntea,
şi reuşeşte să mă înfurie.

mă ridic să plec,

dar aruncă cu instrumentul după mine

şifonându-mi prestigiul.
Ai înebunit de tot îi strig,
te-a lovit Alzheimerul!

(Erato* –muza poeziei erotice)

[Ion Lazăr da Coza]

Fără tensiune lirică.

da Coza

[Chris]

într-adevăr mult spre proză, o tragi-comedie într-un act, foarte bine descrisă scena imaginată de autor, detaliile/dialogurile sunt delicioase

citit cu plăcere,

[Sofia Sincă]

Poveste nostalgică, tristă cu umor negru ușor voalat. Predomină povestea în defavoarea poeziei. Sunt câteva pasaje bune.

prefac că- cacofonie

Am citit cu plăcere,

Sofy