erai goală

[paparuz adrian]

 

pe un pat zugrăvit de o minte bolnavă

soarele curgea peste umerii tăi

din păr îți crescuse un curcubeu

liniști virgine îți pictau sânii cu tăceri bocitoare

 

te-aş fi minţit că te urăsc doar aşa ca o răzbunare

dar erai mai frumoasă decât aş fi vrut

și cuvintele tale candelă mă ardeau încă mocnit

 

mureai singură

chiar dacă înlăuntrul tău mai era cineva

și dumnezeu îți ștergea încet fricile din suflet

aş fi vrut să semăn cu tine

să fiu eu cel dinlăuntrul tău

 

dar tu erai tot mai goală

ca o lună

ca un poem stors

 

nu mai pot trăi fără tine

dar pot să mor lângă tine

oriunde și oricât vei dori

 

[Ioniţă Gabriela]

-semn de plăcută, plăcută  lectură!

[paparuz adrian]

multumesc

[Sofia Sincă]

Regret, singurătate, angoasă - vibrații amare sensibilizează trăirile poetului, străbătând acest poem și inimile noastre pentru o clipă.

Cu admirație,

Sofy