Ecoul

[Corneliu Neagu]

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul sfânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

 

Din glasul renăscut așa târziu

mai vin si-acum silabe încărcate

cu amintiri din care nu mai știu

unde-au plecat iubirile trădate.

Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut

prin vechi uitări aduse într-o seară

de vântul reîntors mai abătut

din marginile unei nopți de vară.

 

Și dintr-odată parcă le zăresc

desprinse din văzduh, neconsolate,

în inimă aș vrea să le primesc,

cu un sărut să le împac pe toate.

Dar timpul parcă m-a înlănțuit,

iar ele mi se par tot mai ostile,

în cercul lor mă strâng necontenit

și îmi cobesc cu bocet de sibile.

.

https://www.youtube.com/watch?v=_85vWfOkBxw

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gând bun Chris!

[Chris]

frumos ecou...

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc prieten drag și coleg de condei, Gabriel Cristea, pentru lectura poemului și cuvintele de apreciere scrise în comentariu! Gând ales din partea autorului!

[gabriel cristea]

Un stil inconfundabil, pe care îl cultivați cu persuasiune. Versuri curgând prin matca ,,unei nopți de vară". Minunat! 

[Corneliu Neagu]

Comentariul tău, dragă prietenă și colegă de condei Manuela Munteanu, mi-a făcut o deosebită plăcere. Mulțumesc, fiind onorat de aceste cuvine frumoase și atât de bine și corect așezate!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gând bun din partea mea, prietenă dragă, Floare!

[Manuela Munteanu]

Doamne, cât de frumos! Sunteți un stăpân al cuvântului. Mie îmi pare a fi o retorică ce vrea să-și susțină alegația cu inspirate podoabe romantice. Nu numai că are puterea convingerii, dar și a fermecării.