E truc adevărul (exerciţiu parodic după Valerian Bedrule-Dă trucului fumul)

[Ionel Mony Constantin]

Dă trucului fumul                                                         E  truc adevărul

Tu ploii-nspicate flămândă te-nchină,                               Hai vino la cramă, lui Bachus te-nchină
adună-mă-n palmă, te vinde răcorii,                                     adună în cupe, plăcerea licorii,
adulmecă-i rana, prefă-o-n lumină,                                        din rana de struguri, izvor de lumină,
te-njugă ispitei, mă uită vâltorii.                                              sorbi-vom o duşcă, precum  băutorii,

Tu ploii-nspicate dedă-te senină,                                             Hai vino la cramă, când noaptea senină,
zăvoru-i dezleagă, parfumul zăreşte-i                                   zăvozi-şi dezleagă, să bem haiduceşte
şi licărul bea-i-l din ciutura plină                                             goleşte  ulceaua,  o alta e plină
dă trucului fumul, mâhnirea striveşte-i.                            e  truc adevărul, ce-n vin găzduieşte.

Tu ploii-nspicate lumina-i descoase,                                     Hai vino la cramă, bacante focoase,
în rochia vie te-mbracă felină;                                                    dansează pe mese, cu trup de feline;
în gemenii vulturi nu-i secetă-n oase,                                   mi-o sete cumplită, mi-e secetă-n oase,
ninsoarea în vise îţi lunece lină.                                                 şi nimeni nu cearcă  cumva s-o aline

Te dăruie ploii şi strânge-o alene,                                            Tu tornă ‘nainte să simt cum alene
parfumul vigorii striveşte-i în gene.                                       fantasma beţiei pătrunde sub gene

Valerian Bedrule                                                                                             Ionel Mony Constantin

[Ion Lazăr da Coza]

Parodia e un act spontan. Ca și amorul. Ce-ar fi să-i spunem iubitei: „Mâine, la ora 14 și 30 de minute, și 21 de secunde îți voi desface primul nasture!”?

Și reclama negativă e bună la ceva, nu?

Drag de ambii autori,

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

 

Statistic vorbind până în prezent am parodiat numai în această reţea ning 25 de poeţi în 42 de parodii, inclusiv  pe membrii ei fondatori. Toţi fără excepţie reprezintă valoric nume importante din grupul de poezie, sau din literatura clasică. NIMENI însă nu a pretins sau sugerat NICIODATĂ până acum că trebuie să-i cer aprobarea spre a fi parodiat numai pentru că s-ar putea să nu-i placă. Este ca şi cum ai cere unui epigramist să-ţi facă epigrame numai dacă îţi plac. Fiecare a reacţionat în raport cu creaţia mea după cum au considerat domniile lor că e bine să o facă şi bine au făcut. În ceea ce mă priveşte, voi continua să public parodii cu sau fără aprobarea nimănui. Poate cel mult aprobare de la BEC ( Biroul...)

Am fost onorat că marea  majoritate a autorilor parodiaţi a ţinut să-şi exprime sentimente de apreciere valorică fapt pentru care le sunt profund recunoscător. Aş fi fost fericit să aflu că astfel de sentimente au dorit să - şi expime şi Kostas Varnalis, Serghei Esenin, Nichita Stănescu, Nichifor Crainic şi Adrian Păunescu, dar, din păcate, vorba poetului între timp”s-au dus să moară puţin” În ce priveste alegaţia că nu orice poezie poate fi parodiată, mă întreb uşor nedumerit cui au cerut voie,Topârceanu, Sorescu sau Mircea Micu când au ales pe cine şi ce poeţi să parodieze. Atât!

[Corina Militaru]

Parodie reusită! Cred că nu toți poeții se bucură să fie parodiați. De aceea spun și eu ca era nevoie de un accept. :)

Una peste alta, am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

O parodie de bun simț și bărbăție, la fel de valoroasă ca și poezia.

Dar e bine ca autorul să ceară permisiune poetului pentru a face o parodie. Sunt poeți care nu-și vor poezia parodiată.

Am citit cu plăcere!

Sofy

Am scris comentariul apoi am citit pe cele de dinaintea mea.

[Ionel Mony Constantin]

O bună parte din exerciţiile mele parodice,aşa cum sunt convins că au observat cititorii, se pot încadra în genul aşa numitei poezii anacreontice, care cântă veselia,  ospeţele, vinul. Folosind ca suport poeziile  originale, am încercat să  le "imit" într-un spirit ludic, fără jigniri sau atacuri personale.  Am ales întotdeauna poezii şi poeţi care prin valoarea creaţiei lor au constituit şi pentru mine un factor de creativitate. Parodiile mele sunt făcute fără nici un pic de răutate. Nu am vrut şi nu doresc să supăr pe nimeni.

Mărturisesc în final că cel mai uşor m-am descurcat ca parodist cu clasicii trecuţi în eternitate. Ei nu s-au supărat niciodată:)). Mulţumesc tuturor pentru prezenţă şi comentarii.