Eşti luna mea...

[Camelia Ardelean]

Ești luna mea din gânduri, am renăscut, luceafăr,

Ni-e cerul adăpostul, în suflet când e frig;

Cu visele pe umeri, mi-e răsăritul teafăr,

Un lan de aforisme-i cuvântul, când te strig.

 

Ni-e liniștea busolă, de noaptea ne apasă,

Din pânza înstelată poeme-ți împletesc;

Sorbim destroienirea din porția rămasă,

Pe cioburile albe mă-ncumet să pășesc.

 

Ne curg încet prin cuget răvașe ancestrale,

Tresare-n mine timpul cu suflu selenar,

Îmi bate în ventricul un ritm de geamparale,

Resimt înmugurirea şi-n umbre de fanar.

 

Ești luna mea din gânduri, a stelelor ispită,

Pe care o încearcă avântu-mi desuet;

Te port drept amuletă, aleasa mea pepită,

Poteca dintre inimi o trecem în duet...

[Tudor Cicu]

Geamparalele și fanarul mă duc cu gândul la ținuturile natale. Cam sumbru tabloul (posibil din cauza cuvintelor alese parcă dintr-o vorbire astrală). Mi-a plăcut.

[Mihaela Suciu]

Frumos! Mereu duet!