Dysphorya

[Mick Lorem]

prin furtunile lumii pândesc amnezii

să le sorb amețeala ce șterge din vii

amintirea-blestem că mai pot să respir

cu moartea și viața-mi legată de-un fir

iar căderea cu sila o trage din urmă

să-și roadă negreața de vânturi și umbră

alături de mine s-o frigă, să-i sece

vecia de-o noapte scăldată în sete

mai arde un pic printre șoapte cernute

mai lasă-mi tristețea nebună și du-te

ori ia-mă cu tine cât vreau să mai vin

cât gust din același pahar cu venin

Mick Lorem (Interspatium)

[gabriel cristea]

Departe, aceste versuri, de a-mi tulbura dispoziția! Dimpotrivă, sunt minunate și arătă forța de a scrie poezie. 

[Valeria Merca]

Poezia are un ritm interior plăcut. Strofa 3 m-a cucerit.

Am citit cu plăcere

[Ana Cîmpeanu]

Negreața??

Expresiv!

[Sofia Sincă]

Nu știu ce semnifică titlul și nici nu mă străduiesc să aflu, fapt ce împiedică găsirea temei, a mesajului în strofe. Aici se postează poezie, texte numai în limba română, inclusiv titlul lor.

Am înțeles doar că versurile sunt bântuite de tristețea cea din urmă.

Prima strofă nu sună românește, cel puțin primele două versuri nu prea au sens. Iar rima nu este corectă pe tot parcursul poeziei. Mai bine ai scrie fără rimă. Nu ai nici cel mai mic studiu în ceea ce privește rima. Să înțeleg că aceste poezii sunt deja alcătuite? Bine, și așa fiind nimic nu te oprește să alcătuiești altele corecte. Din aceasta, cu puțină șlefuire ar ieși o poezie bună.

Sofi