după aripi un pescăruș ne-a atins

[petrut dan]

după aripi, un pescăruș
ne-a atins
mâinile,
sfâșie pielea într-o debarcare,
normandă
frumusețea va plânge, iar eu
îi voi îngriji umerii cu plasturi din valurile speriate,
să nu le prindă refluxul departe.

vor căuta dovezi că am fost:
eu, în orice femeie până la cercul polar, tu,
în fiecare bărbat
după un algoritm personal,
sângele își trage sarea din mine
în celălalt trup,
Dumnezeu ridică un templu...

ne plimbăm printre meri
cu vântul în față,
marea obișnuiește să doarmă,
după aripi, un pescăruș ne-a atins,
noaptea, construită de stele,
iubirea,
cum vrei să se întâmple
de-ncet?

 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Deosebită scriere, ca întotdeauna.

[Dorina Cracană]

''sângele își trage sarea din mine
în celălalt trup,
Dumnezeu ridică un templu...''

O splendoare de poem! 
La multi ani cu sanatate si poezie la fel de buna!

[Monica Pester]

Te citesc de ceva timp , Poete. Te citesc intens.

Starea mea emoțională prezentă îmi tulbură toate palierele. Nu pot să-mi deschid toate supapele pentru a primi declarația de iubire din ce în ce mai vădită de la un poem la altul.

Când însă mă întâmpină curajul, determinarea și candoarea cu care recunoști adevărul iubirii  - Dumnezeu ridică un templu - , lucrurile par a începe să se limpezească în orice suflet încercat. . . 

Îți mulțumesc, Poete !