Dorul

[Valeria Merca]

Omul meu drag, să-mi spui drept:
Cât pot eu să te aştept,
Să stau tot cu doru-n piept?
Umblu cu faţa-n pământ,
Zi şi noapte tot plângând,
Dragoste adulmecând.

Cum trecea dorul pe cale,

Ziua în amiaza mare,

Se plângea că setea-l doare.

Fiind femeie miloasă,
Îl poftesc cu drag în casă
Şi-l aşez degrab' la masă.

Dau-i apă din fântână
Şi mâncarea cea mai bună,
Să-i ajungă-o săptămâna.

Facu-i patul să se culce,

Îi păzesc şi somnul dulce,

Poate-o sta , nu s-o mai duce...

[Valeria Merca]

Explicatia mea anterioara, probabil, nu este concludenta. Am invatat multe lucruri utile, de cand am intrat pe acest site si sunt convinsa ca voi mai invata, fapt pentru care va aduc multumiri. As mai avea doar o intrebare: aceasta poezie poate fi considerata o influenta a creatiei populare,in genere, asupra mea? Evident,am gresit cand am numit-o "creatie populara". Mi-a suras ajutorul pretios: "sursa populara".

[Valeria Merca]

Aveti perfecta dreptate: creatia populara nu se semneaza. Aveam de gand, in cazul in care nu aparea niciun comentariu, sa-i sterg din titlu acest adaos: "creatie populara", sau, chiar sa sterg aceasta postare. Acum nu mai pot fugi, ca un las, inainte sa raspund. Am totusi o explicatie: am scris aceasta creatie, in urma lecturarii unui volum de versuri, conceputa de catre autor (in exclusivitate) pe tema dragostei si a dorului. Va multumesc pentru comentariu. Cu aceeasi consideratie

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia aceasta, după părerea mea, nu poate să fie creație populară. E semnată. Mai degrabă e sursă populară. Eu sugerez versuri populare, în sensul că nu-s adresate elitelor.

Oricum, așteaptă și alte păreri!

Drag.

da Coza