Dintr-un han cu ninsori

[Tudor Cicu]

Dintr-un han cu ninsori

 

Veneai din poveste... alții au zis din rai

Strigând la iepe și plesnind din bice

Iepuri tăiau drumul, alai după alai

Iar câinii orbi se băteau pe burice.

 

Mânai rădvanul și caii cât mai iute

Ca viforul turbat săltam în șa eu

Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute

Galopul îndrăcit al calului meu.

 

Doar pictori celebri pot zugrăvi pânza

Cât viscol, ce iureș... Câtă furtună!

Ca bănuții de-argint își zornăiau  frunza

Mestecenii plecați până la lună.

 

De atunci tot mai rar cred într-o poveste

Cât de real cândva, azi nici măcar vis!

Când zarea te-a furat, îngândurat peste

Dintr-un han cu ninsori știu că ți-am scris.

 

[Vasilisia Lazăr]

Mânai rădvanul și caii cât mai iute

Ca viforul turbat săltam în șa eu

Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute

Galopul îndrăcit al calului meu.

Un galop al dragostei. Al unui mustang îndrăcit. Nimeni și nimic nu-i poate sta în cale. Frumos!

[Mihaela Suciu]

Îmi place galopul și faptul că toate s-au scris, altfel cine mai afla? Drag!

[Tudor Cicu]

Valeria: știu și zăresc și eu în mine un fel de mirare... dar poate în jumătatea asta a imperfecțiunii văd eu cum funcționează lumea. Timpul va așterne și ninsorile adevărate pe hanul din care scriu. Îți mulțumesc pentru tot.

[Valeria Merca]

Atmosfera creată, tabloul zugrăvit - sunt atrăgătoare, apetisante chiar.:) Cât timp mai credem în povești, rămânem tineri, nu-i așa?! Of, mi-ar fi plăcut să simt și cadența acestor versuri... Tudor Cicu știe ce vreau să spun.:)

Am citit cu drag,

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia: sunt pe același portativ cu nota(ția) d-voastră... nici a lui Esenin armonică nu-i adaptată câmpiei noastre ci doar stepei ruse. La mine armonica spărgea zările-n dungi... dar sigur că se mai poate „îndrepta câte ceva”, cum spunea acordorul de piane, Murkin, din schița „Ghetele” a lui Cehov.

[Sofia Sincă]

Tot în câmpul basmului. Versurile sună bine, dar sunt și imperfecțiuni la ritm, la fiecare strofă, aproape.

Ar mai fi versul, Când zări i-au înghițit, îngândurat peste, formularea lui e cam poticnită, îngâtuită... 

Dar am citit cu plăcere,

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Îmi place mult strofa a doua, în mod deosebit versurile:

„Că lupii în urmă sorbeau pe tăcute

Galopul îndrăcit al calului meu.”

Încântat de lectură.

[Tudor Cicu]

Nikol MerBreM: vă sunt dator cu un mic „secret” spus și mie de un amic: (la început a fost singurătatea, dar poate a fost și povestea. dar ca să afli povestea până la capăt va trebui să fii singur - zicea). E mult adevăr aici. Prețuire pentru cuvintele unui suflet așa de încăpător ca al d-voastră. 

[Nikol MerBreM]

Pânza este zugrăvită în sufletul dumneavoastră, culori mai autentice nici că se poate!

Drag,

Nikol

[Tudor Cicu]

Gina! ...creioanele lui sunt cuvintele, te înțeleg. Dar bine era să fi fost și pictor să pot reda tabloul ăsta. Mi-aduc aminte de halucinantul tău tablou din „Lacrimi de zăpadă” și cred că și poetul e un fel de vrăjitor al „pânzei” scrise.