Diacritice

[Crinu Sorin Leşe]

Ți-am pecetluit piciorul cu un fluture
apoi cu un cerc
la care
s-a lăsat puţin joc
de rotire
în jurul centrului tău de greutate

dar tu ştii desigur
că totul este dragoste
căci vezi... uite
exact în acest moment
au ieşit copiii
cu un altfel de cerc
plin cu aerul tău
de minge

când în joaca lor sferică
eşti tu
de nimic nu mi-e frică
decât de dragostea
ce provoacă implozii...
când te scriu

[Crinu Sorin Leşe]

:))) mai degrabă-s ac! :)))

[Mihaela Suciu]

Ai mereu răspunsul la îndemână :)) și acum știu de ce ți-e frică. Sâc, sâc! (o fi sic?) Meștere ești șic! :))

[Crinu Sorin Leşe]

Pentru că A este începutul. Un început critic, dureros, dar ce frumos! De A, critic :)))

[Mihaela Suciu]

Da, sunt mareea debusolată, tot cugetând: De ce ,,diacritice”?

[Crinu Sorin Leşe]

Merci, Mihaela! Şi dacă tu vezi ceva mare în mine, înseamnă că tu eşti... maaareee! :)))

[Mihaela Suciu]

Mare meșter!

[Valeria Merca]

Am înțeles și cred. Doar că acum am dat în boala râsului. De nu venea precizarea  Şi am uitat să vă spun că cercul era o şaibă... de şase :), nu mai interveneam. De fapt,  ce am înțeles,  am spus la primul comentariu.

[Crinu Sorin Leşe]

Poate şi chiar este. Credeți-mă! :)))

[Valeria Merca]

:) Carevasăzică muza stătea ascunsă sub masă... stătea de șase  și într-un final s-a apropiat... și mai apoi șaiba și-a făcut treaba până la capăt. Noroc că au venit copiii, mare noroc.:)

Nu mă îndoiesc că masa pliantă nu poate fi sursă de inspirație...

Unde dai și unde crapă! Pe bune, acum: e foarte interesant mobilul care generează scrisul. Mereu mi-am pus această întrebare.

[Crinu Sorin Leşe]

Şi am uitat să vă spun că cercul era o şaibă... de şase :)