într-o zi mohorâtă
vei uita și de mine
amintire strivită
patinând fără rost
ca o șoaptă pitită
de izvorul iubirii
în albumul cu poze
și iubiri contra cost
sub șenilele lunii
orbii nasc iar măceșe
înrudite prin lacrimi
cu sicrie de scrum
pașii tăi izvorăsc
mir și smirnă și humă
pe fărașul apusului
gloanțe surde vestind
că ne doare iar dorul
când sorbim din izvorul
prin tranșee sălbatice
cu păcate din vest
răsucim crucifixul
spovedind în neștire
tatuând noi geneze
când pictăm despărțiri
suntem iarăși pădure
suntem iarăși speranță catafalcul iubirii
hohotind interzis
vai ce trist
purgatoriul prezentului
lăcrimează veșmântul
croșetând amintirea
unui trist beduin
când hamalul de vise
se purifică seara
hornul casei se-înclină
sub povara trecutului
sub care-o să treci
Adaugă un comentariu
Rostul unui cenaclu este tocmai aceste dispute literare. De aceea apreciez foarte mult atât poziţia doamnei Amanda cât şi a doamnei Constanţa Popescu drept pentru care vă mulţumesc.
Și eu scriu fără punctuație uneori. Simt că folosirea acesteia ar încapsula gândurile și ideile. Apoi las mai mult loc de interpretare, poezia capătă mai multă ambiguitate și, prin urmare, mai multe semnificații posibile. Cu punctuația convențională, ar fi mult diferită. Doar că eu tai versurile în așa fel încât să se păstreze o logică anume. Nu știu dacă e bine, părerile sunt împărțite, dar cunosc poeți renumiți care nu folosesc punctuația. La proză, e cu totul altceva. Acolo, în niciun caz, nu are voie să lipsească. Sau la eseuri. La prozopoeme, iarăși e altceva.
Mai e un aspect. Cel puțin în privința regulilor folosirii virgulei, foarte mulți nu le cunosc. Pun virgula aiurea, cum simt ei, între subiect și predicat, multe puncte de suspensie etc. Se schimbă total paradigma în care o citești. Eu prefer să o citesc cum simt eu. Și mă deranjează enorm când punctuația nu e pusă corect. Mai bine deloc decât greșit.
Ce e drept, poezia clasică mi-ar plăcea să fie scrisă cu punctuație și cu literă mare la început de vers. Dar uneori și acolo e aiurea. Începi o frază și te oprești la al treilea vers. Ca aici:
Reverie
În neclintita pace vesperală,
îmi curge-n amintire tot trecutul,
cu gânduri ce se-nvârt ca-ntr-o spirală,
prin nostalgie caut începutul –
când palma ta îmi desfăcea destinul
și din cuvinte-mi zămislea cărare,
când viața ne servea întreg festinul
și ne iubeam cu zâmbet, plâns, suflare.
O, și ce vară caldă, nesfârşită,
strângeam la piept printre atâtea ploi,
cum fremăta în noi clipa trăită
și cum doream s-o-ntoarcem înapoi!
Să nu te pierd, ţin pleoapele închise –
te culc în raze şi te-adorm cu stele.
Pentru vecie, te-am zidit în vise,
iar din speranță mi-am făcut castele.
Așadar nu se mai impune literă mare la fiecare început de vers.
Dar, uneori, prefer s-o scriu și așa. Las la latitudinea cititorului.
insomnii
să nu te pierd dar nici al meu să fii
te-am răstignit în nopțile albastre
să simt cât foc e-n clipa-n care vii
cât jar e-n ora despărțirii noastre
dar tu m-ai rătăcit printre culori
penel nepregătit de-așa o tușă
mai vii spre dimineață uneori
să-mi lași discret câte un semn la ușă
din noi plecat-au anonime trenuri
prin nostalgii își caută o gară
cu mângâieri rămase-n alte vremuri
ce mă înfiorau seară de seară
aș plânge un ocean de lacrimi triste
să mă iubești cu toată slova scrisă
și niciun vânt străin să nu existe
prin frunza toamnei noastre interzisă
(poeziile îmi aparțin)
Parcă mai ușor o citesc pe cea fără punctuație. :))
La poezia lui Alex, eu simt nevoia ca după „cost” să mă opresc, să trag aer. O cere textul. Tot așa în alte momente ulterioare. Am citit și texte, cu punctuație chiar (virgule), care nu-mi dădeau răgaz să respir deloc până la final când venea punctul. Era o frază luuuuuungăăăăă....
Doamna Constanţa Popescu, în primul rând vă asigur de repectul meu. Asta ca să fie clar. Când un autor postează un text cititorul are dreptul să îşi exprime părerea asupra lui. Când am ales să nu explic o metaforă acest lucru nu ţine de lipsă de respect ci de dreptul autorului de a păstra misterul asupra acelui pasaj. Am spus că sunt un autor care nu explică versurile nu care dă sau nu explicaţii ceea ce este cu totul şi cu totul alceva. În legătură cu forma pe care am ales-o aceasta este momentan alegerea mea.Probabil că sunt într-un trend descendent. Mi-l asum. Revenind la metafora în sine am două simboluri al lipsei vederii ce implică necunoaştere şi cel măceşului. Într-o legendă se spune că Satana când a fost alungat din rai a vrut să facă o scară cu ajutorul căreia să se întoarcă în rai. Domnul nu i-a permis măceşului să se înalţe... Nu cred însă că explicarea fiecărei metafore ajută cititorul. Dacă am greşit aveţi scuzele mele. Atât dumneavoastră cât şi doamna Amanda.
Poemul mi-a plăcut, este poezie. Însă am o preblemă cu textele lirico-epice, care sunt construite
fără o minimă punctuație, fără delimitarea sau aranjarea versurilor pe fraze, propoziții.
Noi poeții când știm că putem să ne tragerm sufeletul, pentru resirație? Știu, a fost un trend
în poezie, dar a trecut demult. Și iată că am afalet că Dvs. sunteți un poet, care nu dă explicații. Ok.
Am zis și eu că ar trebui să ajutați cititorii ( din ce în ce mai puțini, abia dacă ne mai citim noi, între noi),
cu un ”cârlig” .
Mulțumesc pentru lectură și mai ales pentru sugestii. Nu sunt un scriitor care să își explice versurile. Spun însă că poezia trebuie să aibă și un pic de mister... Voi reflecta asupra ideii tale.
Mulțumesc pentru comentariu doamnă Vasilia. Am simțit și eu acea rupere însă am mers pe melodicitate poezia nefiind scrisă în vers clasic. În privința metaforelor încerc să aduc mereu ceva nou și îndrăzneț. Mulțumesc încă odată pentru tot.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE