Despre singurătate

[Petre Ioan Crețu]

- experiment la o singură voce -

în mine crește tiptil tiptil moartea
îi fac semne cu mâna nu mă vede
continui să comunic cu ea tot dând din mâini
poate se plictisește și pleacă-n pustii

comunicarea sigur nu este încăpățânare
oricât ne-am strădui să tăcem
tu, singură într-un colț
eu singur în celălalt colț al încăperii din noi
acolo unde ar trebui să ne înălțăm să ne purificăm
trecând din camera care se crede bărbat
în camera care se crede femeie
luăm toate camerele la rând până la camera de apoi
urmează camera de apoi strigă unul în neant
nu mai era nimeni să-l audă se făcuse pustiu

când facem dragoste alunecăm

mai degrabă singurătatea ta se dă cu avionul
peste singurătatea mea până la orgasm
după care voi fumați o țigară
tu cu singurătatea ta într-un colț
eu cu singurătatea mea ne luăm de mână și fluturăm

când se face întuneric ni se face frig
glisăm pe rând în spații alternative
cu speranța că sângele va fierbe clocotind
mie îmi crește în cap o casă de lut
ție îți cresc o mie de brațe
o mie de sâni încerc să te mângâi
mâinile mele se înfig în pereți și se fac totuna
cu albul din var
cu tristețea din uși
bucuros deschid un perete și mă culc

ridic puțin vălul și mă uit
nu-i nimeni în mine plecasem de mult

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc Valeria, încântat...

[Valeria Merca]

În Amurgul gândurilor Emil Cioran spune: Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți. Octavian Paler o definește ca pe un naufragiu personal. Petre Ioan Crețu experimentează tabloul singurătății într-u poem răscolitor  cu  imagini  apăsătoare:  

... încerc să te mângâi
mâinile mele se înfig în pereți și se fac totuna
cu albul din var
cu tristețea din uși...

Am citit cu admirație.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam Nikol  pentru lectură și comm.

Dacă-ți spun J' Arrive! că e scris dintr-o suflare și că îmi place și mie mult, m-ai crede? :))

[Nikol MerBreM]

M-am luat după poet şi am uitat să menționez că experimentul a reușit :)!

[Nikol MerBreM]

Experiment (la o singură voce) cu singurătăți în doi! Tot caut de ceva vreme un cuvânt pentru starea din poeziile acestea şi nu-l găsesc. Îmi vine să spun claustrofobie în propria viață, dar nu e chiar ăsta, mai caut :).
Cu drag,
Nikol