de unde să te smulg să nu mă vadă nimeni

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

pe unde s-ascund venirea ta
dacă te îngrop în mine
mi-e teamă c-ai să crești atât de mult încât
ochii n-or să mai fie ochii mei
poate nici buzele nu vor mai fi ale mele
nici ale tale
dar ale cui
aș putea rămâne fără nimic în lumea asta fără de nimic
am să-ți aud probabil inima cum bate-n inima mea
se vor desființa urechile alea păcătoase 
și vom auzi cu ceva ce nimeni n-a auzit vreodată
poate cu pielea când treci cu mâna ușor
poate cu părul când se arcuiește printre degete
poate cu tălpile din care pământul s-a desprins
poate cu fruntea întinsă la vreme de seară
peste pieptul tău
de unde să te smulg să nu s-audă niciun sunet
și unde să te-așez să nu te vadă nimeni
când largul lumii e atât de strâmt 
și al tău 
și al meu
dar de fapt al cui e

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc mult , Sofy! 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc d-le da Coza!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

fără zbatere, n-ar fi poezie, probabil...

[Sofia Sincă]

Poemul dragostei, împlinind delicateţea şi profunda simțire a sufletului. Trăirea intensă în mister aduce mesajului originalitate, într-un joc al dorinţelor realizate de vis.

Am citit cu plăcere.

Sofy

 

[Ion Lazăr da Coza]

Tema contopirii într-un tot a celor ce se iubesc, redată într-o manieră interesantă.

da Coza

[Laura H.]

largul lumii e atât de strâmt  Ce frumos!

Sufletul tău e o zbatere, mie așa mi se pare când îți citesc poeziile!