De un albastru nesfârșit
Sunt ochii ce-mi zâmbesc din ramă.
De-atâtea ori m-a copleșit
Priverea ta senină, mamă!
Sunt ochii, ce-mi zâmbesc din ramă,
Cei mai frumoși de pe pământ.
Priverea ta senină, mamă,
O port în inimă și-o cânt.
Cei mai frumoși de pe pământ.
Se-aprind în noapte două stele.
Îi port în inimă și-i cânt
În toate păsurile mele.
Se-aprind în noapte două stele
Și luminează până-n zori.
În toate păsurile mele
Văd ochii tăi strălucitori.
Și luminează până-n zori,
De veghe stau la răsărit;
Văd ochii tăi strălucitori
De un albastru nesfârșit.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc mult, Mihaela!
Vă mulțumesc, d-le Valerian Dincă! Pantumul e genul de poezie pe care o promovez acum. Nu e nimic complicat. E vorba doar de o poezie cu formă fixă.
Simplitate, căldură și dragoste, cele trei elemente care definesc această creație lirică construită inteligent, cu reguli de construcție clare. Frumos, Valeria!
:( frumos, impresionant,
Vibrații dulci-amărui ne trec pe toți, citind oda ta, pantum, despre amintirea mamei.
O defulare personală, dar care poate fi a oricui.
Cu admirație,
Sofi
Gânduri care îți răscolesc sufletul. Frumos!
Minunate versuri! Felicitări!
Răzbate dragostea în fiecare vers.
Minunat!
Greu si incurcat mestesug, stimata doamna, eu nu m-as baga la asa ceva. Cu intreaga admiratie meritata de o lucrare pe care n-as fi in stare sa o fac. Respectele mele.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE