Când poezia devine romanță – Eminescu și magia cântecului

[Vasilisia Lazăr]

Romanța – cântecul dorului, al visării și al iubirii – a fost pentru români nu doar un gen muzical, ci o stare de suflet. Ea s-a născut din șoapte, din lacrimile din pridvor, din miresmele teilor și din dorurile purtate pe ulițe. Puține forme artistice se împletesc mai firesc cu poezia decât romanța. Cântec al melancoliei și al speranței, romanța românească a devenit, de-a lungul timpului, o prelungire sonoră a versului liric. Iar dacă vorbim despre poezia de dragoste și despre profunzimea sentimentului, nimeni nu întruchipează mai deplin acest spirit decât Mihai Eminescu. Așadar, la 175 de ani de la nașterea Poetului Național, constatăm că suntem încă departe de a-i descifra pe deplin „universalitatea”.

Născută din filonul sensibil al cântecului vechi de salon și al poeziei populare, romanța a găsit în versurile lui Eminescu o sursă inepuizabilă de inspirație. Temele sale – iubirea ideală, trecerea timpului, visul, dorul, melancolia – sunt aceleași care dau farmec și cântecului de romanță. Poezii precum „Departe sunt de tine”, „Floare albastră”, „Lacul”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Atât de fragedă” ori „Sara pe deal” au fost adesea puse pe muzică, devenind adevărate bijuterii sonore. Fiecare dintre aceste texte poartă în el o muzicalitate lăuntrică: ritmul blând, refrenul interior, sonoritatea rotundă a cuvintelor. Versurile curg firesc, ca o linie melodică preexistentă. „Lacul codrilor albastru” pare deja o partitură, o romanță de suflet care împletește visarea și deziluzia. „Pe lângă plopii fără soț” e o confesiune tandră și plină de dor, în care se simte aproape vocea tremurată a romanței clasice, cu acea ușoară melancolie care nu se transformă niciodată în tristețe deplină. Romanța se hrănește din versul care are muzicalitate interioară. Eminescu a stăpânit această muzicalitate cu un rafinament aproape mistic. În romanțele inspirate din versurile acestuia, vocea cântărețului nu face decât să dea glas acelui fior latent, ascuns în cuvântul poetului. Fiecare rimă e o undă, fiecare repetiție o bătaie de inimă. Poeziile lui nu sunt doar texte lirice, ci partituri nevăzute. În ele, iubirea și suferința se împletesc, iar tristețea se topește în armonie.

Relația poetului cu muzica este una organică. În poezia lui, sonoritatea nu e doar ornament, ci parte esențială a sensului. Eminescu scrie adesea „muzical”, iar repetițiile, vocalele lungi, ritmul balansat al versului dau impresia unei linii melodice. Nu întâmplător, numeroși compozitori români – printre care Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, Eugen Doga, Nicolae Bretan sau Felicia Donceanu – au găsit în lirica eminesciană o sursă de inspirație pentru romanțe, lieduri sau cântece de dragoste. Când Maria Tănase, Ioana Radu, Gica Petrescu, Angela Similea sau alți mari interpreți au dat glas poeziilor lui, ei nu au făcut decât să prelungească viața versului, să-i dea o altă dimensiune. Romanța a păstrat vibrația eminesciană acolo unde poate că lectura tăcută n-ar fi ajuns – în inima publicului.

Romanța și poezia lui Eminescu se ating în același punct: în dorul românesc, acel amestec tainic de iubire și melancolie, de vis și resemnare. Romanța traduce în muzică ceea ce poetul a spus în cuvinte: nevoia de frumusețe, de emoție sinceră, de ideal. Într-o vreme grăbită, aceste versuri cântate ne amintesc de delicatețea sentimentului și de puterea artei de a uni sufletul cu muzica.

Așa se face că, dincolo de pagină, Eminescu rămâne nu doar poetul limbii române, ci și un compozitor tăcut al inimilor. Versurile lui continuă să vibreze în acorduri, în glasuri, în romanțele care duc mai departe dorul românesc – acel dor care nu moare niciodată.

.

.

Revista „Eminesciana” este partener media al Festivalului Național de Interpretare și Creație a Romanței „Crizantema de Aur”, ediția a 58-a, desfășurat la Târgoviște, între 16 – 18 Octombrie 2025 (director artistic Alina Mavrodin Vasiliu).
Vom aduce contribuția noastră la acest prestigios eveniment, atât prin prezență, cât și prin creațiile noastre. Personal, voi participa în calitate de director și redactor Eminesciana, dar și ca membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. 

[Dacu]

       Aștept cu nerăbdare să văd la TVR acest Festival.

[Ada Nemescu]

Felicitări, dragă Lisia!

Pentru energia ta, întreaga activitate jurnalistică, implicarea la cote absolute în activități speciale, ca aceasta... fără să uităm că ai avut provocări deosebite în viața ta de zi cu zi... 

Sunt onorată că te cunosc și-ți doresc tot binele și frumosul din lume!

Ne faci cinste!

aDa, cu drag