De n-aş fi în palma ta

[Marioara Visan]

 
Când tăcerea mă-nfăşoară
în mătasea-i diafană
las trecutul să mă doară
prin a sufletului rană.

Plâng cu lacrimi mari de rouă
viaţa crudă amăgire,
mă samăn atunci când plouă
să-ncolţesc în Tu, iubire.

Iar cînd luna mă mângâie
fericită că mă vede
mă fac galbenă gutuie
în grădina vieţii  verde.

Cu parfum de toamnă fină
umplu sufletu-ţi de aur
 tranform  astazi in  lumină 
 al iubirii  sfânt tezaur.

Doar cand fulgii mari de nea
mă nasc iar copil din zână
să mă ţii în palma ta
în căldura ei divină.

Să-mi şopteşti cu dor de noi
în a feeriei noapte
iar cu visele de doi
fă-mi linţoliu pentru moarte.

Căci ce rost aş mai avea
fulg naiv de fericire?
De n-aş fi în palma ta,
Care-ar fi a mea menire?

[Marioara Visan]

A si inca ceva . Nu este necesar sa inegriti scrisul , ca sufletul meu nu veti reusi oricum sa-l inegriti.

[Marioara Visan]

Eu nu spun despre nimeni ca e dur sau nu, spun doar ca nu poti judeca un om fara sa-l cunosti. Asta e valabil pentru doamna Sofi, pentru doamna Ana, pentru dumneavoastra si pentru toti cei care incearca sa-si demonstreze valoarea dumnealor scriind ofensator la adresa altor persoane, nu am iubit niciodata aceasta atitudine de a ma face frumos si destept eu aratand lumii cat de inculti sant altii. In viata mea din Romania am profesat pentru 12 ani ca bibliotecar , nu pot spune ca am citit toata biblioteca dar ceva am citit si eu. In situatia de fata pe acest cenaclu literar cum spune doamna Ana, nu se admit din partea unor persoane decat texte care sant in concordanta cu trairile lor interioare, daca dumneavoastra sau doamna Ana, sau doamna Sofi sau altcineva nu rezoneaza, nu simte emotie cand citeste insipidele si incolorile mele scrieri, nu inseamna ca eu nu am pus suflet in ceea ce am scris, inseamna doar ca nu va place sufletul meu, nu rezonam. Atat. Nu ma puteti acuza ca nu am citit si ca am scris tonelate de nimicuri fara sa stiti nimic despre mine. Comentariile despre poezie ar trebui sa fie strict pe text, cum face Valeria, Paul, Ion. Nu au scris un singur cuvant care sa ma faca sa simt ca nu sunt binevenita aici. Va dau si eu un exemplu, daca Picaso sau Rembrandt, sau Salvator Dali, sau Van Gogh, ar vedea o pictura naiva a unui taran roman, ar avea cam aceasi reactie ca a dumneavoastra. Eu va respect, cer respect, asta nu trebuie sa deranjeze. Nici eu nu rezonez cu toata poezia de aici, de exemplu cu a dumneavoastra nu, dar nu mi-am permis sa va judec poezia pentru ca in primul rand nu stiu nimic despre domnia voastra, apoi nu va cunosc sufletul. Daca sufletul dumneavoastra a ales aceasta forma d manifestare a emotiei , e bine. Cu ce ma deranjeaza?. In ce priveste certitudinea dumneavoastra, va spun drept, ma lasa rece. Eu am certitudinea jurilui de la Premiul Inernational Corona, care mi-a acordat premiul I pentru aceste ineptii cum le considerati dumneavoastra si asta imi ajunge. E adevarat ca la sectiunea italiana, ce stiu eu, or fi mai inculti  ca noi romanii? or fi citit mai putin decat inteligentele minti romanesti? E posibil, dar cum eu traiesc aici in Italia sunt fericita asa. Va jur si eu ca parerea dumneavoastra despre poezia mea ma lasa rece. In incheiere va explic de ce am ales sa aprob comentariile, chiar daca nu consider necesar, ca nu sunt in servicul dumneavoastra sa-mi dictati ce am voie si ce nu am voie sa fac. Am ales aceasta optiune pentru ca atunci cand raspund la aceste superbe apostrofari ale persoanei mele mai mult decat al mesajului scrierilor mele, am mesajul domniilor voastre dedesubt si pot sa citesc in timp ce va raspund, incercand sa urmaresc firul . Multumita doamna Chindea Maria Elena. ?

[chindea maria elena]

 

Probabil că o să spui despre mine că sunt un om foarte dur, dar îmi asum riscul! Asta pentru că spui că aștepți ajutorul nostru al tuturor! Dacă afirmația ta nu e doar o vorbă goală fără acoperire în realitate, nu o să te supere o scanare a mea la rece! E făcută cu cele mai bune intenții! 

De când ai venit pe site văd că publici masiv - noroc că-s limitate postările! J)) Neconvingătoare ca mesaj,  scrise într-o rimă facilă, vorbind despre nimic, plutești, ca cititor, într-un peisaj gri, din care cu greu mai ieși.  Românul are o vorbă: inodor, incolor insipid! Iartă-mi sinceritatea! 

Eu am certitudinea că nu o să faci nici un progres! Cel puțin NU după formatul planului acesta de lucru! După o săptămână sau două, când nu vei mai fi cea nou sosită pe site, nu se va mai înghesui nimeni să-ți lase un comentariu la niște poezii care nu sunt decât „variațiuni pe-aceeași temă”, în aceleași clișee infantile! Eu vă spun SIGUR că evoluția în tehnica scrisului NU se face scriind zilnic tone de inepții (nu o luați drept atac la persoană – e doar o exemplificare generală a unei teorii verificate) ci CITIND! Timpul pe care îl irosiți scriind nimicuri alocați-l cititului!  Nu vă mai certați cu Sofy căutând s-o convingeți că nu-i prăfuit ce scriți (vă asigur că din partea asta de gard așa se vede) și că dumneavoastră „simțiți emoție”! Vă jur CA CITITOR că nu mă interesează absolut deloc ce simțiți dumneavoastră (și pe nimeni altcineva) ci mă interesează doar CE REUȘIȚI SĂ-MI TRANSMITEȚI prin tehnica turnării afectelor în imagini și metafore copleșitoare! Trebuie să-ți  cizelezi tehnica în așa fel încât ceea ce spui că simți tu să simt eu, să fie taifunul căruia să nu mă pot împotrivi! Dar așa ceva nu apare peste noapte – ci doar în urma unei munci asidue și încrâncenate de CITIRE și STUDIERE a înaintașilor! Citește Esenin, Vasile Voiculescu, vezi ce metafore uluitoare au ei scanând atingerile vieții! Poezia ta e un șir de enunțuri materiale și afective care EXPLICĂ viața, dar nu transmit emoție, pentru că viața nu pulsează în ele! Dar POEZIA nu EXPLICĂ, ea SUGEREAZĂ o stare, o emoție, o idee, o poveste. Să-ți dau un exemplu: dacă tu spui: „dimineața simt o tristețe grozavă” este enunțul unei stări ale tale care pe cititor îl lasă rece! În primul rând exprimarea e clișeistică, a mai fost folosită de milioane de ori, este prăfuită… Dacă spui însă că „se-ntunecă bobul de rouă când mi se-agață de geană”  - este altceva! Deja i-ai sugerat că trisețea din ochiul tău e așa de mare încât și bobul de rouă care e atât de luminos și vesel se contaminează de întunericul tristeții tale!.... cu migală, cu șlefuire, cu reveniri iar și iar pe text, așa se crește valoric! Citește, citește, citește… Lasă scrisul deoparte, îngroapă-te în poezia care și-a dovedit valoarea peste timp și vezi cum au rezolvat ei tehnic un apus de soare, pierderea unui copil, durerea – vezi ce metaforă, alegorie, inversiune….etc au folosit ei din arsenalul stylistic, gândește-te cum ai putea da adâncime sau înălțime unui tablou, meditează ce ai putea adduce tu nou tehnicii lor, dă profunzime și substanță viziunilor și ideilor tale – nu te repezi iute să scri trei lulele, trei surcele! Altfel, când s-a scris atâta poezie bună în lume – de ce am pierde vremea să-ți citim ție lucrurile ușurele???

Citește, citește, citește – scrie abia după 10 zile o poezie și-ai să vezi diferența… „Romeo și Julieta”  cutremură după 500 de ani de la momentul scrierii, nu datorită poveștii, destul de comună în toată lumea, ci datorită tehnici versurilor lui care face ca povestea să fie vibrantă, personajele să-ți explodeze în artere!!!!!!!......

Sunt site cu biblioeci online care au mii de titluri pe raft, numai eu am introdus vreo 4000 de titluri în doi ani! Deci ai de unde!.... Asta dacă vrei să înflorești! Dacă nu……..

Închei așteptând să văd cât îți dorești să crești!

 

Și dacă pubici toate comentariile – care-i logica să le aprobi întâi tu??????????         

                                                                                                                      

[Marioara Visan]

Stimata doamna Ana Campeanu, pentru primul comentariu va multumesc din suflet, asa e cum scrieti, ma voi stradui sa pot mai mult, in ce priveste al doilea comentariu am cerut sa vad intai de a aproba comentariile pentru ca exista aceasta optiune. Nu ma judecati fara sa ma cunoasteti. Daca o sa cititi comentariile de la scrierile mele o sa fiti surprinsa . In marea lor majoritate incearca intr-o forma sau alta sa-mi explice ca nu stiu sa compun o poezie, nu mi se pare ca e de bine. Eu aprob tot ce scrieti, va asigur, nu va faceti probleme. Doar un lucru va cer, nu judecati o persoana fara sa o cunoasteti. Va multumesc inca o data pentru prima postare si astept in continuare ajutorul domniei voastre.

Cu respect,

Mara.

[Marioara Visan]

Domnule  Paul sigur aveti dreptate cand scrieti ca e mai mare libertate in exprimare atunci cand scrieti  poezie in vers liber. Eu asa am simit, voi tine cont de sfaturile dumneavoastra si voi incerca sa dau mai multa libertate imaginatiei. Asa cum am mai scris , incet  incet ,cu ajutorul dumneavoastra si a tuturor care ma indruma spre o cosmetizare a emotiilor, voi reusi. Singurul impediment ce ma tine putin in loc e faptul ca eu aici nu comunic cu nimeni in limba romana, doar aceste raspunsuri la comentariile domniilor voastre. Dar cu Dumnezeu inainte.

Cum vedeti nimic nu ma sperie si eu insist in a publica chiar daca mai am foarte multe de invatat. Va multumesc din suflet pentru '' cu drag''.

Cu acelasi :cu drag,

Mara.

[Dolha Paul-Alexandru]

Mi-amintește de versul popular, cu care tinerii își cântă dorul, dragostea și oful. E o zonă frumoasă, plină de înțelepciune de unde se extrage seva noastră până la urmă. Totodată, văd unele pasaje unde uneori vă forțați să faceți să rimeze, și în sensul ăsta văd forma clasică mai mult ca o constrângere a exprimării și nu o libertate a emoțiilor. Când trebuie cu orice preț să rimeze atunci sinceritatea, deschiderea și simplitatea cad pe locul doi și asta îngreunează mersul prin sufletul dumneavoastră și prin sufletele cititorilor. Pentru mine cel puțin versul liber a fost o formă de libertate. 

Cu drag,

Paul

[Marioara Visan]

A ramas asa,  inca sunt la serviciu, cand voi ajunge acasa sau maine ca e duminica voi formula in alt fel. Va felicit pentru parerea ce o aveti despre dumneavoastra, permiteti-mi sa am si eu la randu-mi o parere buna despre frumusetea din sufletul meu. Cu drag, Mara.

[Sofia Sincă]

Pentru mine nu e adolescentin, ci pueril. Am pretenția că în adolescență scriam scrisorele de amor - mici opere de artă. Trecusem de aceste amintiri...

și aici, tot așa a rămas: tranform  astazi in  lumină

Aceeași,

Sofy

[Marioara Visan]

Va multumesc doamna Sofia , am corectat , era palma asa e. Cam toata scrierea mea e ca un jurnal personal adolescentin. Pentru ca sufletul meu e asa. Nu stiu daca e plin de praf ,( sufletul ma refer), dar daca e asa, cu ajutorul dumneavoastra si a tuturor celor ce imi comentati scrierile il voi desprafui.  Cine stie, poate a venit vreamea schimbarii. Timpul va decide. Inca o data multumiri pentru sfaturi.

[Marioara Visan]

Valeria, ma bucur ca imi dai un licar de speranta, stiu ca e mult de lucrat pana sa ajung sa spun: uite asta e o poezie.  Dar voi persevera pana voi reusi. Nu stiu daca e o inflorire a exprimarii, cert e ca eu chiar simt in suflet emotie cand scriu aceste cuvinte, dar e sufletul meu, emotia mea. Te imbratisez cu drag. Voi tine cu siguranta cont de tot ce imi scrii. Multumesc din suflet.