de meserie cerșetor la porțile fericirii

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

n-am viză de flotant aleg riscul să văd dacă-mi merge

îmbrăcat în doliu după moartea neprevăzută a iubirii

stau cocârjat și-mi plâng viața ca să treacă mai repede

încă nu  s-au inventat cimitire așa că am îngropat-o în mine

ca să nu stea de izbeliște prin lume e toxică moartea ei

locul de veci nu are taxe și nici nume e doar un loc de stat

în care pot să aduni toate putreziciunile vieții 

și bat și bat și bat cu strigătul în porțile aerului 

speranțele s-au terminat a fost o nevoie acută de ele

Dumnezeu le-a dat pe toate și mie nu mi-a mai lăsat

și tac și tac și tac cu tot plânsul din mine pe care-l declar mut

când răscolesc tot praful  mă fac că nu mă văd

în oglinda ochiului stau în genunchi 

și caut și caut și caut repaos cu vârful inimii

nu cercetez timpul Lui care stă cu mine în mine de vorbă

nici piatra din pâinea oamenilor

nici peștele din șarpele flămând

nici oul din stomacul scorpiei

mort de oboseală cu genunchii frânți aștept să plouă cu frânghii

de cer să mă leg într-un balans

când tac când bat

tac..

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

deja le văd capetele :)). mulțumiri!

[gina zaharia]

e o meserie pe cât de grea, pe atât de fascinantă!

vor apărea frânghiile, sunt convinsă!

drag,