de)colorat

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

timpul mi-a împrumutat culori să le port pe sub piele
nu știu ce gust are primăvara încă nu m-a cucerit
ceasornicul înțepenit parcă plantează jumătăţi de culori
lumina se prelinge intermitent din streașina cerului zgârcit
prierului să-i dați ce este al prierului 
o floare face nimicul să pară un pic mai blând și atât
vremurile se aşază pe oase
și bezna înmugureşte durere
e încă stare de gri și noiembrie e fratele geamăn 
cartierul pare azvârlit pe o pânză de păianjen 
dorul lelii e cântul pe care se leagănă
de la minus la ceva plus
(nu infinit hai să fim serioși că n-avem atât curaj)
aud marfarul trecând și mă amăgesc cu o liniște provizorie
doar cucuveaua anunță moartea cuiva și pășesc fad
ştiu că oricum nimeni nu s-a mai vindecat 
pisica îmi taie calea mă gândesc dacă i-a tăiat-o și mortului
miroase a linişte bolnavă în jur
închid ochii și-i cobor în mine
un fel de-a baba-oarba cu lumea
dar fie vorba între noi
trișez al naibii de bine
timpul respiră odată cu mine
dacă eu n-aș fi nici el n-ar fi
îmi târâi picioarele şi aş vrea să fiu propriul meu musafir
invoc primăvara pe-ascuns
dar n-aş vrea să afle cineva

[Gabriela Grădinariu]

Frumos! Totul se decoloreaza cu trecerea timpului. De-am avea forta sa trezim primavara cand vrem sa recoloram...Inspirata invocare a primaverii folosind antiteza, toata pretuirea!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumiri Mihaela!

[Mihaela Roxana Boboc]

lumina se prelinge intermitent din streașina cerului zgârcit

prierului să-i dați ce este al prierului 

o floare face nimicul să pară un pic mai blând și atât

vremurile se aşează pe oase

și bezna  înmugureşte durere

Streașina cerului zgârcit - superb!

Așa se așază poezia pe oase, odată cu vremurile!