dar plouă iubite plouă

[gina zaharia]

orb și albastru

așa m-ai catalogat fără explicații

m-ai închis într-un portret al zilelor însorite

dar plouă iubite

prin toate colțurile plouă

nu-mi pot potoli setea

care se răzbună că-ți sunt și ieri și azi

călătorul favorit destoinic

să-ți deschidă trecătorile dintre două lumi

care scânteiază instantaneu

 

începe să-mi placă nebunia asta celestă

dar poate fi periculoasă

nu-i așa

când cad bulgării zic

să nu descompună acel albastru

trecut spre orbire

 

hei nu-ți asambla și alte urcușuri

în scorbura mea e pace

atât cât ai semănat

din când în când îți îmbrac cămașa

aceluiași portret

dar plouă iubite plouă

[Sude Emil Iulian]

iubite--declamativ-as zice fara, calatorul--ori sufletul ori ,, eu ,, masculinizat, la descoperirea realitatii deveniti ireala

[gina zaharia]

Gerra, ai loc suficient și tu în scorbura mea. De acolo se zăresc toate galaxiile:)

Mulțumesc,

[gina zaharia]

mulțumesc, Augusta, atunci să fie cămașa ploilor:)

drag,

[chindea maria elena]

Da, în scorbura ta e liniște! Mare oață mai ești, ne trimiți pe noi în împărăția viselor, și-apoi tu ești zâna care nevinovată care nu știe unde-am dispărut1:))) Superbă ploaie de metafore! Drag, Gerra

[Chris]

frumos! mai ales finalul :)))

[gina zaharia]

mulțumesc, Oana!

am lăsat picurii să încheie șiretul scorburii mele de astăzi:)

zi magică!

[gina zaharia]

Sofy, Sofy, cum mai scotocești prin scorburile inimilor! E pace, doar ai văzut, dar nu poți desființa tu ploaia aia?:) E fără anotimp:)

Îmbrățișări multe!

[gina zaharia]

Ada, cred că a mai rămas ceva scorțișoară de prin luna primăverii iar merele tocmai ce-și încarcă aroma... am știut eu de ce aleg scorbura:)

Dar ce mă fac dacă plouă peste ele?:)

Drag de cuvintele tale aromate:)

[Sofia Sincă]

Începând cu titlul, metafora absoarbe poezia şi imaginaţia noastră, ca şi starea poetei. Sub melancolie şi ceaţa ploii încearcă să-şi adăpostească sentimentele într-un sipet al inimii numit scorbură, să creeze pacea sufletului, mult dorită. Însă mohoreala ploii nu conteşeşte şi toarnă peste emoţia clipei.

Un poem al nostalgiei şi al supunerii intensităţii iubirii cu orice risc. Construcţia - originală şi sublimă.

Admiraţie deosebită, Sofy!