dar din dar

[nicolae vaduva]

pe vremea lui pazvante, undeva,

unde  dracu încă n-a ajuns,

trăia un ins cinstit, din mucava,

cu multe alifii pe față uns.

 

la el veneau în șiruri indiene,

cu prepelițe, pești și busuioc,

cu bragă pritocită-n damigene,

toți matracucii stării de mijloc

 

și le-așezau în fața lui, ofrandă,

iar el în haine albe, din hârtii,

deși era mereu cu foame-n glandă

le împărțea la turci pazvangii.

 

dar într-o zi veni și o păpușă,

în ie chinezească  și colanți

și puse-n fața lui o căldărușă

cu cârnăciori de porc ușor picanți.

 

și cum n-avea la cine-i împărți

chemă la el un pâlc de roșiori

și unde începu a-i dojeni

peste maxilar cu cârnăciori.

 

mulțumit și turcul și creștinul

îl tratară cu respect plenar;

adică nu-i tăiară iute cinul,

îl înveliră-n miere și nectar…

 

morala-i că atunci când n-ai

dai și darul tău s-ajungi în rai.

[Mihaela Suciu]

Dă Doamne să am har să pot cuprinde umorul ,,Văduva"!

[Valeria Merca]

Minunată! Stilul inconfundabil!

(și unde începu a-i dojeni - e corect)

[Sofia Sincă]

Fabulă veselă, satirică, foarte plastic alcătuită, cu note intense de umor și obiectivitate.

Morala, cunoscută pe la noi...

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi