Dantelării de dincolo de cer

[Ligia]

Uităm de noi în iarna ce-şi arată

Cojocul tors din stele argintii,

Cu prima adiere-nsămânţată,

Izvorul plânge-aceleaşi melodii.

 

 

În umbra anotimpului obraznic,

Ne-mbrăţisăm ca doi străini tăcuţi

Şi liniştea ne înfăşoară tainic,

Ca nişte munţi de plânsul aspru, rupţi.

 

 

Vor încolţi cuvinte în poeme,

Dantelării de dincolo de cer

Cu viscolul vor face pod în vreme,

Să ne găsim pe-o floare de mister.

 

 

Cu gura arsă-n iarnă de îngheţuri,

Am să dezbrac sărutul meu sărat

Şi-am să alung refrenul dintre ceţuri,

Ce-absenţei pe-amândoi ne-a-mprumutat.

 

 

 

[Ligia]

Încântată de prezență, da Coza! Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Am citit cu interes.

da Coza

[Ligia]

Mulțumesc, Angelina! Dantelăria cuvintelor face parte din mine, am descoperit asta târziu sau poate n-am vrut să-i acord importanță mai devreme, numai ca uneori nu le potrivesc prea bine, iese o dantelarie de proastă calitate.

[Ligia]

Alexandru, prezența ta pe pagina mea e deosebită, multumiri!

[Ligia]

Laura, mulțumirile mele de popas!

[Ligia]

D-na Sofy, cred că asta a fost starea când am scris poezia, de inmormântare, nu toate curg frumos în viață. Țin mult la părerea dvs. și cred că o sa anulez ultimele două strofe. Mă încântă cu adevarat că v-a plăcut pe total. Mulțumesc!

[Ligia]

Adelaide, mulțumesc! Cu drag aș intra mai des pe aici, dar viața mă poartă pe unde n-am visat și nu prea îmi lasă timp de nimic.

[Nădejde Angelina]

Dantelărie de metafore! Felicitări!

[bolache alexandru]

Multe metafore care aduc imagini deosebite!

[Laura H.]

Foarte frumos, felicitări!