Dac-ai uitat, iubite, al meu nume,
Săpat cândva în cordul tău cel drept
(Ca o maree izbucnită-n piept),
Să-ţi aminteşti de noaptea din Fiume*!
Sub înspumatul dragostei concept,
Ne-am conectat trăirile anume
Şi dezbrăcaţi de frâie ori cutume,
Ne-am reunit misterele perfect.
Dar a rămas pierduta fantezie
O goeletă fără de catarg
(Pe care marea nu îl reînvie,
Chiar dacă vântul trâmbiţă în larg);
Din simţământul sub anestezie,
Clepsidre arse clipele îşi sparg.
*Fiume: oraș în Croația, port la Adriatica.
Adaugă un comentariu
Mulţumiri, de asemenea: domnule Cicu, Gabriel Cristea, Denisa Popa, Vasile Burduşa, Mihaela Chitic! Cu prietenie,
Vă mulţumesc de prezenţă şi versul citat, domnule da Coza! Cu drag,
:-)) Sau poate nu are deloc (inimă), doamna Sofy! Nu ştiu, că nu-l cunosc pe individ, doar muza mi l-a adus în atenţie! :-) Mă bucur că sunteţi pe lungimea mea de undă (în ce priveşte această poezie)! Mulţumiri de popas! Cu stimă,
M-ai "prins", Valery! :-) Îţi mulţumesc de popas şi semn, mă bucur că ai rezonat! Cu drag,
Clepsidre arse clipele îşi sparg.
da Coza
Poezie de dragoste. Precis el, iubitul are inima în dreapta. Se mai întâmplă... :))â
Un sonet drăguț.
Sofi
După titlu, ai zice că-i romanță, după stuctură - sonet italian. :)
Am rezonat!
Cu drag
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE