Cum ninge la mijloc de vară

[Amanda Spulber]

Te caut prin fragedă noapte –

Fâșie albastră de dor, 

Te strig, dar ești tot mai departe, 

O, demon cu chip visător!  

. 

Să sufăr răgaz nu încape

Căci noaptea se-ntâmplă subtil

În fierberi suave de ape

Urcând din pământ ca un tril;

. 

Dar trilul pe dată îngheață, 

Preface abisul în sloi, 

Îl sparge în cioburi de ceață 

Și timpul îl cerne apoi. 

. 

Cum ninge la mijloc de vară! 

Un viscol gonind pescăruși 

Când fluturi nocturni mă-mpresoară, 

Strigoi de iluzii seduși. 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Maria, pentru aprecierea generoasă. Cred că am scris strigoi fiindcă încă mai aveam în minte imaginea fluturilor de noapte care m-au speriat, m-au fascinat și mi-au și trezit un sentiment de compasiune. Am deschis fereastra să dau afară un fluture și să vezi cum veneau: apăruți ca de nicăieri s-au repezit să intre bătând rapid din aripi. Nicio șansă să îi dau afară până dimineață când s-au lăsat conduși cu ușurință.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc mult, Grig! Mă bucură aprecierea ta. Din păcate, nu am citit nimic de Lermontov, dar voi începe să citesc.

[Maria Mitea]

” O, demon cu chip visător!  ” - Amanda, aduci cititorului provocări, îl faci să simtă, dar și să  cugete ” cine oare visează cu adevărat în noi?” 

Un poem de zile mari, 

...un singur cuvânt mă intrigă ” Strigoi” - da poate e doar o percepție de moment... Am citit cu plăcere, și mult drag de poezia care o scrii cu dăruire! 

[Grig Salvan]

Un poem de o frumusețe stranie. Citit și recitit cu plăcere și încântare. Cu un titlu, repetat în vers, în strofa de final, paradoxal și romantic:

„Cum ninge la mijloc de vară! 

Un viscol gonind pescăruși 

Când fluturi nocturni mă-mpresoară, 

Strigoi de iluzii seduși.”

Un ritm prozodic ce-mi amintește de un poem de Lermontov, deosebit de cantabil.

[Amanda Spulber]

Vasilisia, îți mulțumesc mult pentru comentariul atât de detaliat. Mă emoționează felul atent în care ai analizat și ai surprins sensurile duble. Sunt atât de bucuroasă că am primit un dar așa de frumos.

Domnule Katin, mă bucur mult că v-a plăcut acel catren. E cumva inspirat din realitate fiindcă am avut invazie de fluturi de noapte și senzația a fost duală, dar nu am scris imediat. Iar ninsoarea... ninsoarea chiar am văzut-o ca o scurtă viziune.

Mulțumesc mult tuturor. Onorată și recunoscătoare pentru semnele generoase.

[Amanda Spulber]

Ada, mulțumesc pentru semn. Mă bucură așa de mult aprecierea ta.

Valentin, mulțumesc pentru chemare și pentru comentariu. Nu citisem poezia Veronicăi Micle. Am căutat-o. Nu știu să răspund, cred că așa e dualitatea lumii în care trăim și învățăm.

Nicoleta, mulțumesc pentru lectură și semn. Într-adevăr, o stare de confuzie și visare. Mă bucur că ți-a plăcut. 

Domnule Nechita, vă mulțumesc pentru popas și mă bucur că v-a plăcut. 

[Mihai Katin]

Cum ninge la mijloc de vară!

Un viscol gonind pescăruși

Când fluturi nocturni mă-mpresoară,

Strigoi de iluzii seduși.  este un catren admirabil,l-as citi  într-o  zi de vara scris  undeva  ,pe calcarul  plajelor   ascunse din   Corfu....

cu  pretuire

[Vasilisia Lazăr]

O poezie cu multe imagini poetice și simboluri, care exprimă o stare de melancolie, dor și confuzie în fața unor emoții și experiențe efemere. Versul „Cum ninge la mijloc de vară” sugerează un fenomen paradoxal, un eveniment neașteptat și irelevant din punct de vedere sezonier, simbolizând o stare de confuzie, de nesiguranță, de deviere de la normalitate. Versurile „Te caut prin fragedă noapte – / Fâșie albastră de dor” indică o căutare a persoanei iubite sau a unei stări de suflet, o nostalgie, un dor profund. Albastrul poate simboliza tristețea, infinitul sau visarea. Demonul cu chip visător evocă o dualitate a naturii umane sau a emoțiilor. Timpul pare să fie filtrat, sugerând fragilitatea și incertitudinea realității, care se estompează și se amestecă cu visele și iluziile. Întreaga poezie exprimă o stare de neliniște, dor și încercare de înțelegere a sensului, în care paradoxul „ninge la mijloc de vară” devine un simbol al contradicțiilor interne, al emoțiilor complexe, dar și al imprevizibilului și efemerului în dragoste.

E o poezie frumoasă, cu un ritm curgător, îmi place mult.

[C.Titi Nechita]

O zăpadă pe suflet frumos așezată în vers clasic!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cum ninge la mijloc de vară- imagine care simbolizează  o durere neașteptată sau o tristețe în mijlocul fericirii.

O lume de vis, dar si de confuzie. Frumos.